În fiecare dintre noi se află dincolo de soare, furtuni. Furtuni de cuvinte, de amintiri, de oameni, de zâmbete sau de lacrimi. Sunt furtuni care te înspăimântă dar care te ajută să te cunoști. Sunt furtuni care nu se aud, nu se văd, dar care se simt. Și furtunile astea aduc emoții, gânduri și speranțe, astfel încât tu să reușești să te lași condus de nebunia furtunii din sufletul tău, dar mai ales să o înțelegi.
Viața e furtună, soare, ploaie, Cer senin sau Cer înnorat. Doar tu poți atinge norii și poți găsi Soarele de care sufletul tău are nevoie. Atinge Soarele, caută-l și păstrează-l undeva cât mai aproape de inimă. După aproape orice furtună se naște un curcubeu. Dacă nu îl vezi, inventează-l singur și desenează-i culorile așa cum simți! Până să apară curcubeul, acceptă furtuna și las-o să îți atingă gândurile, emoțiile, pielea.
Poza de aici
Zâmbete în colţ de cer 
Frumos 🙂
Hei. Multumesc:)
Eu iti multumesc pentru ca mi-ai oferit aceasta minunata lectura. Seamana mult cu ce am discutat.
te-ai gandit tu bine si pe zapuseala asta de-afara ti-ai zis sa pui de-o furtuna de ganduri care sa irige mai apoi inspiratia si actiunile ce vor urma. ia sa vad, imi iese si mie de-un seism ceva? 🙂
toate bune!
Ha ha :)) De un seism? Mai degraba de-o ploaie racoroasa de vara. Seara frumoasa!