Cişmigiu

Azi Cişmigiul zâmbea. M-am aşezat pe o bancă şi l-am privit. I-am privit verdele hainelor, i-am privit copacii bătrâni care au auzit atâtea cuvinte frumoase, i-am privit copiii care râdeau şi alergau printre verde şi începuturi de viaţă. I-am văzut copiii care învăţau să facă primii paşi alături de părinţi. Şi mi-am imaginat că de fapt părinţii acestor copii şi-au început cândva povestea simplă de dragoste sub verdele unui copac din Cişmigiu.

I-am zâmbit Cişmigiului care m-a lăsat să visez timp de aproape trei ani, care mi-a creionat amintiri frumoase şi care mi-a oferit liniştea de care aveam nevoie. Am privit Cerul albastru, verdele din jur şi m-am ridicat de pe bancă. Mi-am lăsat acolo gândurile. Poate am nevoie de un nou început.

Advertisements

2 thoughts on “Cişmigiu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s