Poveste frumoasă

Azi, acum îmi vine să plâng de fericire, de oboseală, de mândria că în sfârșit am reușit să îmi fie apreciată toată munca de un an întreg. Și îmi vine să plâng că am ajuns până aici cu ajutorul familiei, a celor mai frumoși oameni din viața mea, care m-au ajutat să fiu omul de azi. Contează foarte mult să ai părinții cei mai frumoși din lume, să o am pe mama perfectă care să fie mereu acolo pentru mine, pentru noi, iar să o fac să fie mândră de mine…e cel mai simplu mulțumesc pe care i l-aș fi putut oferi vreodată. E important să am surorile mai mari aproape, să o am pe Kiki alături și să aibe grijă de mine  pentru a-mi fi bine, prin toată munca pe care a depus-o…să o am pe big sister Sim care să îmi amintească de fiecare dată că pot, că pot mai mult și că sunt un om bun. E important să existe măcar o persoană care să îți trimită mesaje simple în care să îți spună cât de mândră e de tine. Duminică am trăit momentele unei festivități de absolvire minunate alături de oamenii cei mai importanți din viață, alături de niște oameni cu care am râs, am plâns și am crescut timp de trei ani. Au fost o mână de oameni care mi-au înțeles sufletul timp de trei ani și de care mă despart cu greu. A fost o zi specială cu ploaie, apoi soare, multe poze, câteva lacrimi, emoții, cuvintele unor profesori care contează…și sentimentul că am crescut. Mi-au trecut prin fața ochilor toți acești trei ani de facultate, cu examenele grele, cu momentele magice de la seminarii, cu momentele în care am descoperit oamenii cu sufletul frumos…cu diminețile friguroase și seminariile de la 8 dimineața.

Azi, susținerea licenței. Alte emoții, alte gânduri, dorința de a reuși să conving că timp de un an licența a fost prioritatea numărul 1. Și a  fost apreciată, pentru că până la urmă toate eforturile sunt răsplătite. Am meritat nota 10, am meritat zâmbetul de nedescris primit din partea celei mai frumoase profesoare coordonatoare. Un om cu sufletul superb, un om care știe să iubească omul. Un om aparte care va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu. Munca mi-a fost apreciată, felicitările sincere de la oamenii potriviți parcă mă fac să cred că am tot ceea ce un om poate avea. Poate nu am chiar tot ce are nevoie un om pentru a fi complet fericit, dar am înțeles că toate vin la momentul potrivit. Știu să mulțumesc pentru oamenii, lucrurile, rezultatele din prezent, știu să am grijă de ce am acum, pentru că pentru a merita mai mult, trebuie să îți accepți prezentul și ceea ce ai.

Nu e sfârșit de poveste, nu e sfârșit de drum…e doar un capitol închis, poate cel mai frumos capitol pe care l-am scris până acum cu ajutorul oamenilor din viața asta. Am ajuns doar la o intersecție a unui drum. Nicidecum la sfârșit. De aici mă așteaptă viitorul care trebuie să fie frumos. O să mi-l creez și o să cred în continuare că orice alegeri, orice rezultate, orice evenimente au loc cu un mare scop. O să cred în viață. Mai mult! Am trăit o poveste frumoasă, cu oameni frumoși. Sunt un om mulțumit, fericit și iubit!

Advertisements

16 thoughts on “Poveste frumoasă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s