Ne unește iubirea. Suntem oameni și avem nevoie de oameni. Fiecare își lasă amprenta asupra existenței cuiva. Suntem părinți, frați/surori, prieteni, amici, colegi/colege, iubiți/iubite, soți/soții. Îi avem alături de noi pe părinții care ne-au dat viață, frații/surorile care ne-au crescut, prietenii care ne-au ascultat sufletele, amicii care ne-au fost aproape, iubiții/iubitele care ne-au acceptat, soții/soțiile care au rămas. Depindem de oameni, fiindcă ne unește iubirea. Iubirea de celălalt, de suflet, de Cer, de mare, de noapte, de stele, de soare, de primăvară, de animale, de cărți, de îngeri. Iubirea de viață. Iubirea de orice, oricând, oriunde.
Viața ne oferă oamenii potriviți. Sunt acei oameni care ne salvează din luptele cu noi. Sunt cei care ne lasă căzuți, fiindcă știu că în viață avem nevoie să rămânem și jos. Dar tot ei sunt cei care rămân și ne întind mâini, salvându-ne de dureri, vindecându-ne doar cu prezență și iubire. Sunt oamenii îngeri. Oamenii care au fost salvați la rândul lor de alți îngeri.
Ne unește iubirea. Vi s-a întâmplat să vă fie dor de îngeri pe care nu i-ați cunoscut, dar al căror zbor l-ați simțit de atâtea ori? Mi-e dor de acele aripi calde. Mi-e dor să zbor.
Ne unește iubirea.
Zâmbete în colţ de cer 
Superb! Ma uit la imaginea ta si vad acei doi pescarusi care au aripile parca complementare….arcuite in sensuri opuse, formand un absolut….