Dor albastru

Visez clipe, scoici, sunete. Închid ochii și sunt într-o altă lume. E o lume caldă, în care timpul se transformă în fire subțiri de nisip, iar secundele se îneacă-n valuri.

Visez aripi, amintiri, mâinile lui calde. Deschid ochii și mă aflu aici. E o lume rece, în care timpul stă în loc, iar secundele îmi plâng pe chip.

Visez albastru de Cer, zi de Septembrie, emoție. Am ochii deschiși. Îi închid. Mă mut într-un infinit cu miros sărat. E o lume albastră care își aruncă durerea la mal, apoi cuminte și-o adună la piept. Sunt egoistă. Mă liniștește neliniștea ei haotică. Îmi place să o văd așa…cum țipă, cum e singură, cum plânge. Regăsiri.

Mi-e dor de ea. Închid ochii. O aud…

Închid ochii. Dor nebun. Dor care doare.

Dor albastru.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s