Îmi rămâne Cerul

Am pierdut oameni, am pierdut clipe și cuvinte. Uneori am crezut că m-am pierdut, însă am deschis repede ochii și am realizat că de fapt m-am regăsit exact atunci când trebuia. Mi-a trecut timpul printre destinații și pași pierduți prin oraș. Am alergat spre locurile care mă duceau mai aproape de Cer, mai aproape de albul pur din nori. Am căutat atât de mult liniștea și am reușit să o găsesc într-o zi de vară, departe de București. Încă o mai caut și știu că o voi găsi din nou la un capăt de lume, într-un colț de pământ cald. Le-am urmărit zborul și am sperat că într-o zi păsările îmi vor împrumuta aripile. Nu s-a întâmplat asta, dar am visat. Mi-au rămas visele naive pe care îndrăznesc să le arunc într-o lume puțin amară. Până la urmă ne rămân visele. Într-o lume în care obosim prea des și uităm să mai sperăm, ne rămâne Cerul. Un Cer plin de minuni, care ne zâmbește zilnic prin nori și raze de soare.

Îmi rămâne Cerul.

Oricâte răni m-ar durea, oricâte lacrimi îmi vor plânge obrazul, îmi rămâne Cerul.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Poza personală ( Vara 2014- Măgura, Brașov)

Advertisements

5 thoughts on “Îmi rămâne Cerul

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s