Naivitate

Avem tăceri în ochi pe care nu le aud nimeni. Păstrăm în noi povești necitite, ne închidem în coperți numite trupuri. Avem tristeți aruncate în colțuri de suflete și lacrimi care nu se șterg.

Sunt naivă. Cred prea mult în zâmbetele oamenilor, în gesturile. cuvintele și îmbrățișările lor. Adesea îmi simt sufletul lovit de oameni aparent dragi, în momente total neașteptate. Adesea mă doare că sunt umană. Îmi știe cineva povestea? Îmi știe cineva durerile și temerile din suflet? Îmi știe cineva nopțile plânse și diminețile zâmbite? Atunci de ce judecăm?

Sunt naivă, dar îmi păstrez umanitatea. Doar așa mă simt vie…și de cele mai multe ori rănită.

O să rămân umană.

8497cf4d0fbbe9766feeff0017c978ff

Sursa foto

Advertisements

8 thoughts on “Naivitate

  1. NICIODATA sa nu renunti la umanitatea si naivitatea ta! Macar in doze mici, fii naiva! Asta te face sa ramai vesnic un pic copila, ceea ce te mentine “vie”. Intotdeauna sa fii asa cum esti, ci nu cum vor altii sa fii sau cum spun ca ar trebui sa fii! Esti superba si perfecta asa cum esti!
    Te iubesc! :* Hai, curaj!

  2. Reblogged this on Izbucniri and commented:
    Are dreptate “asta mică”. De ce judecăm? Cunoaștem noi cumva înțelesul tăcerilor sufletelor? Până când nu vom ajunge să înțelegem aceste tăceri (și nu avem cum să le înțelegem vreodată pe deplin), nu avem voie să judecăm. Așadar, niciodată să nu judecați!!! Nu aveți acest drept!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s