Noi când mai visăm?

Ne pierdem printre oameni și alegeri. Privim prea mult în jos și uităm de Cer. Ne este dor, ne doare, iar timpul trece. Uităm că viața nu e o luptă, ci este o șansă de a deveni umani. Nu mai avem încredere în suflete, ne rănim și așteptăm să cadă celălalt, de parcă viața este despre cine rămâne în picioare. Ne e teamă să privim înspre noi, fiindcă nu ne mai rămâne timp de suflete. Numărăm secundele, iar timpul se joacă cu viețile noastre. Visăm doar când dormim, iar când ne trezim ne aruncăm în realități dure. Nu mai numărăm stelele, fiindcă uităm de Cer. Ne e dor de trecut, uităm să ne fim în prezent, iar de cele mai multe ori ne e teamă de viitor. Judecăm alegeri, zâmbete și gesturi. Am ajuns să ne judecăm durerile și lacrimile, de parcă știe cineva cum ți-e sufletul când îți așezi capul pe pernă. Nu mai știm să fim umani, fiindcă nu mai avem timp de suflete.

Când mai visăm?

2cdd22fc79a306c0bc96cd20b065be6d

Sursa foto

Advertisements

4 thoughts on “Noi când mai visăm?

  1. Pentru realitatea zilelor noastre, a visa e un lucru copilăresc şi prostesc. Oamenii adevăraţi, conform realităţii zilelor noastre, nu trebuie să viseze, şi nici să îşi trăiască propria realitate, ci mereu şi mereu să alerge după Fata Morgana, după a a vea, după a fi, după…..şi lista continuă. Oamenii umani încă îşi mai permit să viseze, chiar dacă ştiu că suferă şi sunt blamaţi, spun adevărul în felul lor, chiar dacă vocea le tremură.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s