Acasă e singurul loc în care verdele are miros de frunză, iar roșul miroase a trandafir înflorit. Acasă e singurul loc în care liniștea-i mută, în care ploaia nu urlă, ci cântă. Acasă e singurul loc unde poți auzi cum păsările își cântă fericirea naivă, în care poți asculta tăcerea vântului grăbit. Acasă e singurul loc în care pot auzi diminețile și pot respira nopțile. Acasă e singurul loc unde timpul nu zboară printre oameni grăbiți, ci aleargă sălbatic pe câmpul verde. Acasă e începtul, acasă e în fiecare dintre noi. Acasă e singurul loc care te învață că Cerul e Casa Norilor, că Cerul pictează stelele-n galben, iar Luna, zâmbește mulțumită. Acasă e apusul care zâmbește în culori. Acasă înseamnă privirea tatălui și zâmbetul mamei. Acasă e în îmbrățișările surorilor. Acasă mi-e copilăria, îmi sunt zâmbetele, amintirile și dorurile. Acasă e perfecțiunea-n imagini, sunete, în gânduri și-n vorbe.
Acasă îmi sunt ei. Mâinile muncite ale părinților mi-au modelat drumul pe care am pășit până în prezent. Datorită lor, astăzi sunt cine sunt, fiindcă ei m-au învățat să exist. Ei m-au învățat că stând în genunchi și împreunând mâinile, minunile se pot împlini. E o minune că sunt, e o minune că îi am!
Zâmbete în colţ de cer 
Mai mult decat superb! Bravo!
Asta simt. Multumesc.
Ai spus toate acestea in putine cuvinte cum nu se poate mai bine! Foarte frumos!
Mutumesc mult, Camelia 🙂
cat de frumos spus…
Multumesc mult.
Foarte frumos descris ! ❤
Multumesc.