Emoții trăite și împrumutate

Imi place să privesc oamenii. Când le privesc ochii, văd amprentele timpului colorat în albastru, verde, maroniu, sau negru. Când le privesc mâinile, descopăr povești. Povești despre timp și trăiri. Observ buze care râd, buze care tac, sau buze care spun cuvinte goale. Le văd gândurile care nu sunt spuse, cuvintele care nu sunt rostite, emoțiile pierdute în priviri. Și încerc să văd dincolo de imagine, dincolo de etichetele în care suntem cu toții ambalați zilnic…emoțiile umane. Uneori le văd în gesturi, în priviri, în oftaturi, în zâmbete naive, în săruturile pe care un adolescent le pierde pe fruntea unei puștoaice. Se întâmplă des să cobor din metrou și să iau cu mine în gând lacrimile din ochii femeii care stătea în fața mea, zâmbetul puștoaicei îndrăgostite, frumusețea copilului atât de liber și sincer, grija bunicilor care-și țin cu grijă nepoții de mâini.

Suntem emoții trăite și împrumutate. Suntem ceea ce suntem în prezent, pentru a putea deveni ceea ce trebuie să fim. Suntem noi, privind viața prin ochii celorlalți. Suntem noi, trăindu-ne viața prin proprii ochi. Trăim, simțim și împrumutăm emoții. Emoțiile sunt vii, însă mor din momentul în care uităm de sufletele noastre.

ef17a9b85f750e812c9b35057fbda0e8

Sursa foto

 

 

Advertisements

2 thoughts on “Emoții trăite și împrumutate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s