Umanitate

Metrou. M-am așezat lângă o bătrânică. Citea despre păcate și iertare. Citea și plângea. Avea mâinile muncite și era îmbrăcată umil. Puțin mai încolo, pe un alt scaun stătea cu capul plecat un bărbat îmbrăcat într-o salopetă cu urme de alb și de muncă. Avea mâinile pătate de muncă, iar ochii îi erau obosiți.

Lângă el, o doamnă bine îmbrăcată, cu mâinile fine și curate, citea de pe un e-book. Din când în când își mai verifica telefonul.

Am văzut atâta umanitate și viață în bătrânica care plângea și în bărbatul cu mâinile muncite, încât am plecat capul și mi-a venit să plâng. Cu ce suntem mai prejos unii față de alții? Cu telefoane, e-book-uri, tehnologii, haine și imagini?

În final, ne vom da seama că mâinile alea muncite și lacrimile sincere ale unei bătrânicei au valorat o viață întreagă.

Advertisements

One thought on “Umanitate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s