Emoție

Port pe umeri picăturile de ploaie. Păstrez în păr galben de toamnă, iar zâmbetul naște speranță în jur. Privesc Cerul, îmi oglindesc trupul în lacrimile căzute pe pământ, iar vântul mă alungă în vise.

Trupul îmi e rece, dar sufletul cald, ca o culoare. Afară, ploaia îmbrățișează frunzele și le învață să plângă.

De dincolo de ferestre, oamenii aleg să privească exteriorul, neștiind că toamna se simte doar din interior. Trebuie să fugi afară, să lași Cerul să plângă peste sufletul tău, să eviți să calci frunzele moarte, să le privești și să le simți.

Trebuie să înveți că interiorul fiecăruia păstrează o toamnă ploioasă, cu frunze și tăceri, cu lacrimi și singurătăți. Iubesc toamna, pentru că are curajul să fie singură și să plângă. De multe ori, oamenii plâng atunci când sunt singuri…

….mulți ne văd lacrimile, dar puțini le înțeleg. Așa e și cu toamna. Mulți privesc ploaia, dar puțini îi înțeleg durerea.

În ochi, îmi plouă toamna. O înțeleg.

large

Sursa foto

Advertisements

One thought on “Emoție

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s