Despre ploaie

Iubesc ploaia.

[Citatele sunt extrase din cartea ”Despre ploaie”-Martin Page. O recomand cu drag.]

Ploaia este o călătorie. Civilizația, așezările, acoperișurile, toate mă părăsesc. Ploaia trage în gară, aidoma unui tren. Stau pe peron, nu știam că vine, dar o așteptam. O întâmpin, și-mi închipui că a trecut prin Brazilia, Yunnan și Finlanda. Mă gândesc la frații mei și la surorile mele de ploaie. Apa de ploaie ne vine de fapt dintr-un lac african, dintr-o bere belgiană, din sudoarea unui copil soldat sau din lacrimile unei croitorese.

Ploaia este materializarea timpului. Secundele nu se scurg, ci se năpustesc la fel de brusc ca o aversă. Nimic nu este mai inexact decât ceasurile și calendarele: zece ore trec într-o clipită, iar uneori e de ajuns un minut ca zece ani să apună. Când timpul nu se scurge, nici nu trece: motiv pentru care piramidele faraonilor, simboluri ale veșniciei, se află în deșert. Pe bună dreptate, limba stabilește o relație între ceasornic și starea vremii. Aceste două noțiuni se află într-o strânsă legătură. Căutăm să ne adăpostim când e timp urât ca să uităm de fapt cât e ceasul și cât de aproape suntem de moarte. Umorile Pământului mă trezesc: trebuie să muncesc să să iubesc. Nu va mai fi o a doua oară.

Ploaia bate la ușă. Cu milioanele-i de pumnișori, ea bate din toate picăturile ca să vadă dacă suntem acasă. Da, suntem. Îi deschidem și o întâmpinăm în prag. Ridicăm privirea către Cer. Cum începem să-i privim, pumnii ploii se și transformă și se deschid ca niște ochi. Picăturile ne fixează, mai întâi mirate de anatomia noastră, încântate pe urmă. ne fac cu ochiul în semn de complicitate. Copleșiți de emoție, o luăm la goană. Dar ploaia ne urmărește. Ea știe că suntem nestatornici; ne petrecem toată viața fugind- de libertate, de singurătate, de moarte.

Cea mai mare parte a apei de pe Pământ este sărată, și totuși apa de ploaie este dulce. Sarea a rămas acolo sus cu un scop necunoscut. Poate e folosită la colorarea norilor.

Uterul norilor se contractă. Pântecele cerului se întredeschide. Din el se scurge lichidul amniotic și ne acoperă. Cu fiecare ploaie, se rupe din nou apa. Să o sărbătorim ca vestea unei nașteri. Avem libertatea de a alege ce a putut să se nască: o prietenie, o poveste de dragoste, o idee, poate o parte din noi înșine. mulți nu taie cordonul ombilical al acestor făgăduințe în fașă. Ele nu vor ajunge niciodată la maturitate.

Noi am uitat că ploaia este extraordinară. Norii sunt niște măști. Ei ne sporesc simțitor puterea de imaginație.

Când plouă, oamenii citesc, merg la cinema și se îndrăgostesc, artiștii lucrează, soldații rămân în corturi.

Ploaia poartă în sine genele copilăriei. Când eram mici, ne stropeam cu furtunul, țopăiam în bălți și ne băteam cu apă. Desigur, întrucât se pare că suntem oameni mari, o facem pe supărații atunci când, din falsă stângîcie, călcăm într-o băltoacă. Adevărul e că ne încântă împroșcăturile. Nu-i nimic dacă ne murdărim pe pantaloni sau pe șosete. Copilăria cade din ceruri. În taină, ne îngăduim să fim niște îngălați.

Sub ploaie, ziua nu mai este dedicată nici muncii, nici vorbelor mărunte pe care le schimbăm, nici meselor sau drumurilor. Frunzele tremură, umbrelele se deschid, cafenelele, sălile de cinema și librăriile se umplu de lume. Moda nu ne mai dictează cum să ne îmbrăcăm. Ne acoperim cu ce găsim: o glugă, un ziar, un palton deasupra capului sunt de-ajuns.

Să spui că îți place ploaia înseamnă să te recunoști diferit.

Spunem: ploaia cade. Și nimeni nu vede nenorocirea din spatele acestei banale constatări. Este accident sau sinucidere? Nu vom ști niciodată. În orice caz, ploaia nu se va mai înălța. A alunecat în prăpastie de la mare înălțime, nu mai poate fi salvată. Tot ce putem face e să fim acolo ca să cadă pe noi, pe pielea noastră moale, mai bine decât pe pământ. Întind mâinile, ridic privirea și o primesc. Îmi moare în brațe, pe piept și pe față. Îi strâng în brațe cadavrul și o sărut pentru ultima dată.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s