Premii fără suflet

Suntem înconjuraţi de oameni pe care îi vedem, îi auzim şi îi atingem, dar pe care uităm să îi mai simţim. Privim trupuri şi ascundem suflete. Ne-am obişnuit să privim întregul şi să uităm detaliul umanităţii. Ne e mai simplu să judecăm ceea ce vedem, auzim sau spun ceilalţi, decât să întrebăm sau să ascultăm. Ne-am obişnuit să păşim zilnic pe pământ, să ne trezim cu ochii în soare, să adormim, să privim viaţa, să auzim păsările şi vântul, să mirosim anotimpurile, să privim Cerul atunci când ridicăm privirea…încât uităm şi refuzăm să mai mulţumim.

Uneori suntem egoişti şi ne antrenăm numai pentru cursa noastră. Privim doar spre linia de sosire şi uităm să ne mai oprim, să ridicăm sufletele împiedicate de obstacolele cursei. Alergăm spre premiul cel mare…un premiu fără suflet.

De ce să alergăm spre premii şi medalii, când putem alege sufletele de aur din jurul nostru?

Advertisements

6 thoughts on “Premii fără suflet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s