Plouă…

Iubesc ploaia. Îi înțeleg lacrimile, durerea cu care cade pe ochii oamenilor, muzica pe care o respiră. O văd cum se uită în oglinda lacului de lacrimi, cum suspină și plânge. Ploaia e o emoție, un gând, o durere încă simțită, o tăcere de cuvinte. Sunt clipe când în sufletul nostru plouă, sunt ploi reci de toamnă, însă ploi care ne învață să atingem curcubeul de mâine. Orice lacrimă de ploaie ne pictează în suflet un colț de curcubeu. În seara asta plouă. Mâine o să îmi caut colțul de curcubeu. O să îl găsesc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poza de aici

Advertisements

5 thoughts on “Plouă…

  1. Ploaia nu are dureri, doar melancolii pe care nu stie cum sa si le spuna altfel decat plangandu-ni-le. Si tu, si sufletul tau vorbitor aveti acea urecehe fina muzicala ce stie sa asculte. Va imbratisez sensibilitatea si ma bucur cuminte sa va stiu…

    • Ce frumos ati spus…intr-adevar, ”Ploaia nu are dureri, doar melancolii pe care nu stie cum sa si le spuna altfel decat plangandu-ni-le.” Va multumesc mult pentru vizita si pentru cuvintele frumoase, apreciez! Va multumim! O zi frumoasa! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s