Acasă

Dor de toamna de acasă, dor de frunzele uscate care dorm în curtea mea, dor de copacii tăcuţi din grădina cândva verde. Dor de soarele care adoarme în fiecare seară de după dealuri, dor de mine. Dor de dimineţile reci, cu miros de viaţă, dor de Cerul plin de nori pufoşi, dor de gândurile din trecut. Dor de chipul mamei, dor de părinţi. Dor de săruturile mamei pe chipul meu de copilă, dăruite dimineaţa înainte de a pleca de acasă. Dor de ochii ei speciali, dor de copilărie. Dor de nopţile reci de toamnă, în care eram fericită că am ajuns acasă şi în care adormeam liniştită, închizând ochii şi visând viaţa de afară. Visam cum Cerul avea grijă de stele, iar Luna le învăţa să danseze în tăcere. În rest, vântul cânta printre copacii obosiţi şi goi. La un moment dat, în sat noaptea tăcea. Eu visam în continuarea viaţa de afară. În casă era cald şi bine. Eram acasă.

Poza de aici

Advertisements

2 thoughts on “Acasă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s