În timp

Stau acolo, îmbrăcaţi în ani, în timp, în anotimpuri. Miros a istorie şi a viaţă. Păstrează în palme lacrimile Cerului şi zâmbetele Soarelui. Se lasă atinşi de atâtea mâini calde, ascultă mii de poveşti de iubire, se lasă  tatuaţi în iniţialele îndrăgostiţilor. Dansează cu vântul, se ceartă cu zăpada şi se joacă cu Soarele.  Se nasc, copilăresc, cresc şi îmbătrânesc în acelaşi loc. Tot acolo le moare şi sufletul, rădăcinile sunt singurele lor amintiri ce rămân în timp. Învaţă să respire alături de frunzele verzi care le mângâie trupul, zâmbesc cu acestea, ca mai apoi să le vadă cum mor şi zboară spre pământ. Rămân singuri, cu sufletele pustii. În timp, ei ating cu braţele lungi Cerul şi Pământul, lasându-se la rândul lor atinşi de viaţă.

Copacii văd, aud, simt, respiră printre oameni. Le respiră poveştile de viaţă, de dragoste, dincolo de timp, dincolo de ani, dincolo de anotimpuri.

Poza de aici

Advertisements

2 thoughts on “În timp

  1. Superb!
    Totusi, eu zic ca sufletul nu le moare, caci chiar si in absenta celor ce au fost odata copaci, ramane spiritul acela de genul “aici, pe acest loc, s-a nascut iubirea noastra”. Ca exemplu, daca acel minunat copac al nostru n-ar mai exista, sufletul sau tot ar fi acolo, pentru ca pentru noi acel loc inseamna enorm:)
    Oricum, superb, iubi! >:D< Te iubesc:*<3

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s