”Un anotimp, un an, un timp”

Gânduri de toamnă, seară mult prea tăcută, amintiri, litere amestecate în cartea de lângă mâinile mele, început de seară rece, muzică. În rest, sufletul mi-e toamnă. O poezie pe care o iubesc, dincolo de anotimpuri, ani sau timp.

”Părul tău e mai decolorat de soare,
regina mea de negru și de sare.

Țărmul s-a rupt de mare și te-a urmat
ca o umbră, ca un șarpe dezarmat.

Trec fantome-ale verii în declin,
corăbiile sufletului meu marin.

Și viața mea se iluminează,
sub ochiul tău verde la amiază,
cenușiu ca pământul la amurg.
Oho, alerg și salt și curg.

Mai lasă-mă un minut.
Mai lasă-mă o secundă.
Mai lasă-mă o frunză, un fir de nisip.
Mai lasă-mă o briză, o undă.

Mai lasă-mă un anotimp, un an, un timp.”

”Viața mea se iluminează” Nichita Stănescu.

Poza de aici

Advertisements

2 thoughts on “”Un anotimp, un an, un timp”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s