Oamenii din metrou

Oameni, metrou, povești, priviri. Ador să privesc oamenii. Îi privesc pe stradă, în magazine, în facultate, în metrou. Încerc să le ghicesc poveștile, trecutul, prezentul și viitorul. Metroul e un album plin de clipe, cuvinte, gânduri și priviri. Sunt înconjurată de trecut, prezent și viitor. Mă așez cu drag lângă chipuri îmbrăcate în trecut, în istorii și greutăți purtate în suflete de-a lungul timpului. Sunt oamenii care au în ochi ani, viață și lacrimi. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent. Să îl văd, să îl privesc în ochi și să îi înțeleg sufletul. Viitorul e cel lângă care mă așez mereu zâmbind. Îi văd sclipirea din ochi, zâmbetul naiv și bucuria cu care se bucură de călătorie. Tot viitorul e cel care apasă cu entuziasm de fiecare dată pe butonul verde magic al unei uși aparent banale. E o ușă care poate însemna început și pași spre alți oameni. Metroul ascunde suflete, sunete, cuvinte și povești. Sunetele ne conduc spre o lume în care poate am dori să evadăm, cuvintele din cărți ne îmbracă ochii, în timp ce călătoria aleargă spre destinație.

Metroul adună toți oamenii. Indiferent de vârstă, de timp, de mentalitate, de stare socială, materială sau fzică. E locul în care timpul te obligă să privești omul de lângă tine. Să te oprești din cursa nebună în care ne aruncăm zilnic, să îi privești ochii, gesturile și să îi asculți vocea. Uneori aleg să mă retrag într-un colț de metrou și să îi privesc pe toți. Sunt îndrăgostiții care își șoptesc iubirea printre străini, sunt bunicii care țin de mână prezentul din ochii nepoților, sunt adolescenții rebeli și naivi, sau adulții care au în ochi griji, tăceri și zâmbete. Sunt oameni.

Metroul e locul unde visele aleargă printre oameni, e locul în care poți iubi în tăcere ochii celorlalți, e locul unde simți că niciodată nu ești singur. Dincolo de un aparent metrou, se află vieți, povești, oameni. Sunt amestecate ironic tristeți și zâmbete, tăceri și cuvinte. Suntem oameni legați de același scop: avem o destinație la care trebuie să ajungem, indiferent de trenul în care ne urcăm.

Dincolo de ”atenție se închid ușile”…visează un ”atenție se deschid visele.” Privește-le, acceptă-le, indiferent cine ești!

Poza de aici

Advertisements

7 thoughts on “Oamenii din metrou

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s