Lacrimi de ploaie

Iubesc ploaia. Îi iubesc mirosul, sunetul şi paşii spre pământ. Îmi era dor să merg printr-un Bucureşti rece, în care vântul să îmi danseze sălbatic în păr, iar  ploaia să îmi deseneze zâmbete pe piele. Nu ştiu de ce unii oameni se ascund de stropii de ploaie (cei mici şi inofensivi, nu mă refer la ploaie torenţială). E ca şi cum ne-am ascunde de propriile lacrimi. Umbrelele nu sunt decât zâmbete false, pentru a ne ascunde tristeţea din suflet. De ce nu lăsăm ploaia să plângă, de ce nu o ascultăm, de ce nu o lăsăm să ne atingă, de ce ne ascundem de ea? De ce nu ne lăsăm sufletul să plângă atunci când simte, de ce nu îl ascultăm, de ce nu îl lăsăm să ne atingă viaţa?

Ploaia e o emoţie, o clipă, un vers, o melodie. Ascultă-i cuvintele şi las-o să plângă!

”Ploaia ne cade în braţe, ne sărută şi ne părăseşte. Ea distruge orele triste… frumuseţea ploii stă în caracterul ei imprevizibil.” Martin Page

Poza de aici

Advertisements

9 thoughts on “Lacrimi de ploaie

  1. Pingback: “Unde ai fost atâta vreme?”… | Suflet vorbitor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s