Mulțumire

Nu pot spune că îmi place să definesc. Timpul, iubirea, prietenia, viața, oamenii, sufletele, ochii. De cele mai multe ori le-am simțit, le-am privit și le-am trăit așa cum am știut, așa cum am învățat. Cum să definești o viață? Cum să definești iubirea, emoția iubirii sau un om? Cum să creezi o definiție completă? Cum să definești un suflet…când el de fapt trebuie descoperit, iubit și înțeles? Definește-mi prietenia, ochii sau un zâmbet. Reușești? Dacă da, crezi în ceea ce afirmi? Timpul, viața, iubirea, omul, zâmbetul, Cerul se pot defini prin cuvinte? Teoretic da. Timpul poate fi un peron cu trenuri care vin, ajung, pleacă, rămân, se strică, se repar. Viața poate e o călătorie între Cer și Pământ, între oameni și clipe. Iubirea poate este un curcubeu de emoții colorate, o furtună de vară, un anotimp, un fluture care zboară spre un colț de Cer albastru, sau un el și o ea. Omul poate că este ceea ce simte că este. Zâmbetul este o soluție, o idee sau un început. Ochii sunt părți din suflet, iar chipurile sunt colțuri din Cer. Da, cred în toate definițiile astea. Doar că totul depinde de ceea ce simt.

Timpul nu e mereu un peron cu trenuri, poate timpul e un azi plâns și un mâine zâmbit, o secundă câștigată sau pierdută. Viața nu e mereu o călătorie, viața poate fi un soare azi și o furtună mâine. Iubirea nu e mereu un curcubeu colorat, poate că este doar un vânt…uneori cald, alteori rece, totul depinde de locul unde te așezi. Omul nu este mereu ceea ce simte, omul poate fi ceea ce gândește. Zâmbetul poate fi un trecut, un prezent…sau un viitor. Ochii pot fi părți din Cer, iar chipurile colțuri de suflete. În orice zi cuvintele încearcă să definească emoțiile, sentimentele, clipele, oamenii, realitățile și visele. Cuvintele sunt mici, cuvintele nu au gust, culoare, miros sau suflet.

Ce sunt cuvintele? Punți care leagă sufletele oamenilor, gândurile, emoțiile și relațiile. Dincolo de cuvinte sunt sufletele, iar sufletele comunică prin emoție. Azi îmi sunt de ajuns emoțiile. Azi simt. Cuvintele mă ajută să supraviețuiesc într-o lume în care uneori am senzația că oamenii au uitat de suflete, tăcere, de liniște și de ceilalți oameni. Ce sunt cuvintele? Nu se pot defini…pur și simplu sunt. Așa cum viața mea, a ta, a noastră este. Să o trăim cu emoție. Orice ar însemna emoția asta…și să mulțumim că suntem în viață.

Advertisements

7 thoughts on “Mulțumire

  1. cu simplitatea sadita-n tine cea nedefinita, fii si simte simplu ce complica altii. farmecul trairii nu-l lasa rapirii gravitatiei. deloc.
    🙂 smile & be happy!

  2. … si altfel spus:
    – ma definesc pe mine cu fiecare pas facut in infinit, cu fiecare clipa traita, cu fiecare zambet amar sau fericit, cu greselile ce le-am facut si cele ce le voi face, cu mana ce am intins-o sau nu, cu suferinta durerilor prezente si celor uitate, cu cele ce vin, cu cele ce pleaca, cu speranta ca timpul ma va lasa sa respir, sa fiu, macar uneori, din nou copil …

  3. Ce frumos ai scris, iubita<3
    "Să o trăim cu emoție. Orice ar însemna emoția asta…și să mulțumim că suntem în viață." – Eu sunt cel mai fericit ca suntem in viata;)):D

    "Zâmbetul este o soluție, o idee sau un început." – cu siguranta, pentru mine zambetul a insemnat un nou inceput si inseamna un viitor luminos:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s