Arhitectul propriilor gânduri

Blogul e o casă pe care o ridici singur. Tu faci planul, tu devii arhitectul propriilor gânduri, muncești cu propriile mâini zi de zi și o vezi cum crește prin cuvinte. Materialele de construcție sunt ideile, gândurile, literele, dar mai ales emoția. Zidurile sunt colorate cu visele tale, pereții sunt începuturile de postări, iar podeaua e conținutul. Ai vecini pe care îi vizitezi zilnic, sunt oamenii ăia care îți hrănesc sufletul cu litere dulci, te duci în casa lor cu drag, pentru că te servesc mereu cu dulcele unor gânduri frumoase. Le invadezi casa și le comentezi interiorul, pentru că să fim serioși poate niciodată nu vom ști ce se află în propria cameră a unui om, numită suflet. Asta poate și pentru că nu trebuie să aflăm. Și ai și tu vecinii tăi care te vizitează des. Poate nu sunt mulți, dar sunt vecinii aceia care contează, ca-n viață. Dincolo de casa fiecăruia, numită mai simplu-blog se află omul care are grijă de ea.

Blogul e o casă veche pe care încercăm să o renovăm în fiecare zi. Și o reparăm, o ștergem de praf, avem invitați noi, ne despărțim de oamenii care nu vedeau dincolo de ziduri. Dar deschidem ușa fiecărui om. Te invit înăuntru, e o casă colorată, simplă, poate prea simplă, dar la care lucrez aproape zilnic. Îți pot oferi zâmbete:) și un pahar de optimism. Tu alegi când pleci sau dacă revii. Poți închide ușa sau o poți lăsa deschisă…nu ascund nimic.

Poza de aici

Advertisements

7 thoughts on “Arhitectul propriilor gânduri

  1. Total de acord cu ce ai scris. Pacat ca altii vin doar sa strice si sa mazgaleasca peretii casei pe care o construiesti, fara a se gandi la munca pe care o depui tu. Nu spun ca ar trebui sa te laude toata lumea, dar ar fi bine sa nu se mai grabeasca toti la concluzii si sa-si tina sarcasmul si ironiile pentru sine. Daca cineva se considera mai destept decat cei care scriu pe bloguri, ar putea foarte bine sa nici nu le mai citeasca 🙂

    • De acord cu ce ai spus, dar cum am concluzionat -Tu (cititorul) alegi când pleci sau dacă revii. Poți închide ușa sau o poți lăsa deschisă…nu ascund nimic. ar trebui sa accepti lucrurile mai detasat, din ceea ce e constructiv inveti, din ceea ce nu este, te indepartezi si iti vezi de gandurile tale. Stii cum e…mai avem si vecini curiosi, sau invidiosi :))) zi frumoasa!

  2. Niciodata nu m-am gandit la blog ca la o casa, dar ai mar dreptate… Chiar asa este. Mie imi place sa te vizitez, imi dai mereu dulceata de cirese amare si apa rece :). Mai vin, Missy, mai vin :)!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s