Peroane, trenuri, destinații.

Alegi sau stagnezi? Inevitabil va trebui sa alegi. Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, alegi subiectiv sau obiectiv. Viața te provoacă zilnic să alegi. Fiindcă viața e o ”cameră”  plină cu alegeri, e un peron în care te urci în trenuri mai mult sau mai puțin potrivite. În trenuri care întârzie sau în trenuri care ajung la timp. Dar te urci, călătorești până într-o zi când alegi să îți cumperi bilet și să călătorești mai mult…și mai mult și mai mult. De cele mai multe ori te urci singur în trenuri, tot singur alegi să cobori și să îl iei pe următorul. Timpul nu așteaptă pe nimeni. Peroanele rămân, trenurile pleacă și oamenii cresc. Nu mai ești copila care s-a urcat în primul tren. În timpul călătoriei crești, cunoști alți călători, înveți să îi iubești, înveți să te desparți de ei, înveți că zilele sunt așteptări, întâlniri, amintiri și despărțiri de pe aceleași peroane. Și așa ajungi la alegeri. Te întrebi când s-au scurs zilele, când ai ajuns la destinația propusă și oare în ce tren trebuie să te urci din nou?

Alegi. Trenul acesta? Sau următorul? Și aștepți în gară, pe același peron, privind Cerul albastru. O să alegi bine.

”…ce poți să faci într-o gară? Să aștepți un tren! Un tren care vine sau care pleacă. Să aștepți pe cineva care vine cu trenul sau să aștepți ca tu însuți să te sui într-un tren. Chiar și într-o gară ca asta, complet pustie, nu poți să faci decât același lucru: să aștepți un tren. Numai că dificultatea de abia aici începe, din momentul în care îți dai seama că aștepți un tren despre care nu știi nimic.” Viața pe un peron, Octavian Paler.

Am scris aceste cuvinte cu gândul la paginile cărții Viața pe un peron. Cartea sufletului meu, cartea care mi-a deschis ochii și m-a învățat cum să privesc peroanele, gările, oamenii- călători, timpul, viața și trenurile în care ne urcăm și din care coborâm.

Cu teamă te urci în tren copil, călătorești și cobori de-a lungul vieții pe peroane. Între timp crești și înveți că trenurile sunt mereu destinații.

Poza de aici

Advertisements

11 thoughts on “Peroane, trenuri, destinații.

  1. Gresit: chiar si cand stagnezi alegi – alegi sa nu alegi.
    In rest… mie nu imi place sa astept trenuri. Merg pe jos sau ma sui in ce pot, cu sau fara bilet…

  2. Foarte frumos! In timp ce citeam, ma gandeam la “Viata pe un peron”, desi nu o citisem, dar auzisem de ea…si imediat am dat de citatul din carte=)) telepatie, nu?:) Frumoasa postare! In afara de trenurile care vin la timp si cele care intarzie, sa stii ca mai sunt si cele care vin inainte de vreme. De multe ori ne suim in trenuri care vin prea devreme si ne dam prea tarziu ca nu trebuia sa ne suim in ele…

    • Multumesc! 🙂 Iti recomand cartea, este minunata…iti schimba multe ganduri, multe idei, sentimente. E cartea mea preferata. O poti numi si telepatie sau coincidenta :)) Da, dar chiar daca sunt trenuri care vin prea devreme, sau prea tarziu, conteaza sa calatoresti. La destinatie o sa iti dai seama de scopul calatoriei.

  3. deci, ca fiecare calatorie de pe un peron catre alte peroane sa fie regulamentara si fara alte calatorii neasteptate unde vrei-nu vrei te duc altii fara ca tu sa ai cum sa alegi, biletul de calatorie se recomanda la fiecare urcare in tren. si succes in alegerile pe care le vei fi facand si drum bun in calatoriile pe care le vei incepe iarasi.
    bafta, Stefy zambarici!

    • Corect, biletul de calatorie este un fel de asigurare ca o sa ajungi la o destinatie, oricare ar fi ea. Macar ai biletul 😉 Multumesc pentru incurajari. Sper sa ajung in trenurile si peroanele potrivite. Zi frumoasa! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s