Euforia secundelor

Sunt zile în care te decizi să stai faţă în faţă cu tine. Te asculţi, te înţelegi. Îţi plângi greşelile, îţi râzi prezentul şi îţi simţi viitorul. Înveţi, ştergi, adaugi, simplifici. Trăieşti, comunici sau taci. Sunt atât de multe cuvinte şi uneori atât de puţine înţelesuri. Alegi.

Sunt clipe când timpul se opreşte doar pentru a învăţa să respiri viaţa din nou. Sunt momente când aştepţi mâini să te ridice şi paşi să te îndrume. Sunt clipe când entuziasmul şi iubirea ta se lovesc a nu ştiu câta oară de indiferenţa unor persoane. Înveţi alte lecţii, dar nu te opreşti.

Te arunci ca un copil naiv în viaţă şi iubeşti fiecare om din jurul tău. Îl iubeşti aşa cum ştii, aşa cum ai învăţat. Nu regreţi. Poate doar oboseşti, dar sufletul iubeşte în continuare aşa cum simte.

Oamenii cei mai importanţi sunt cei care rămân. Oricând, oriunde, oricum.

Tipul de piesă care reuşeşte în momentul de faţă să mă facă să râd, sau să plâng, să simt şi să merg mai departe.

Mâine simte euforia secundelor din viaţa asta şi învaţă să iubeşti oamenii.