Mi-e dor de verde, de iarbă, de serile de primăvară în care îmi văd Bucureştiul cum se stinge uşor şi cum adoarme. Mi-e dor de mirosul de zambile, de câmpurile vii care parcă respiră de fiecare dată când merg acasă, de macii care dansează ca nişte copii pe sunete de vânt primăvăratic. Mi-e dor de zâmbetul de primăvară, de norii pufoşi care aleargă pe Cer, mi-e dor de tenişi, de eşarfe albastre, de Cişmigiul înflorit.
Încă e iarnă. Sufletul mi-e primăvară, viaţa îmi respiră o primăvară caldă. Am primăvară în ochi, pe piele, pe buze şi în păr. Dar afară încă e iarnă.
Mi-e dor de primăvară.
Poza de aici
Zâmbete în colţ de cer 