Sweet November?

Ce faci atunci când începi sa te pierzi? De oameni, de cuvinte, de priviri? Aştepţi, tragi aer în piept, te gândeşti la ziua de mâine, dacă simţi nevoia…plângi, vorbeşti cu cineva, sau îţi vorbeşti, cu grijă ca unui copil naiv.

A fost un Noiembrie dulce-amărui, nu doar un Noiembrie dulce. A fost un Noiembrie cu zâmbete dăruite, cu lacrimi, cu puţină durere în suflet, cu ceva dezamăgiri de la oameni cândva dragi, de la oameni consideraţi cândva prieteni. Au fost tăceri care m-au durut, cuvinte care nu mi-au transmis nimic, indiferenţă care mi-a rănit adânc sufletul…şi toutşi au fost şi zile simple, dar frumoase. Mereu am iubit simplitatea. Simplitatea din oameni, din ochii lor, din zâmbete, din comportamente, din cuvinte, dar mai ales din suflet. Simplitatea a devenit pentru mine o calitate pe care o caut la oameni tot mai des. Pentru unii simplitatea poate însemna astăzi inferioritate, defect, un minus. Eu aleg ca simplitatea să fie un mare plus!

Ce ar mai fi de zis? Un Noiembrie puţin ciudat, în care am simţit că la un moment dat m-am pierdut. O să mă regăsesc în curând, fiindcă după orice nor mereu se află o rază de soare.

Astă seară aş fi vrut să revăd Sweet November, am ales să nu. Nu vreau să plâng, aşa cum am făcut şi când l-am văzut prima dată. Nu orice Noiembrie e dulce. Nu al meu, nu anul acesta, nu de data asta. Urmează Decembrie 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s