Un zâmbet pentru sufletul meu

De prin Octombrie, am început să voluntariez la Învingem Autismul. Oameni faini, calzi, cu sufletul frumos, zâmbăcioşi şi mereu puşi pe treabă. Îmi place ceea ce fac, credeam că îmi va fi greu să fiu alături de aceste suflete de copii cu autism, însă viaţa îmi oferă anumite oportunităţi de la care îmi place să învăţ câte ceva. Eh, în ultimii doi ani am învăţat că pot fi şi puternică, de asemenea că sănătatea şi familia sunt cele mai importante în viaţa asta în care noi alergăm după iluzii, bani şi numa’ fericire. Am înţeles că există obstacole în drumul nostru, dar că dincolo de ele se află întotdeauna un podium, un podium în care ţi-ai asigurat cumva locul 1. Ideea e să te antrenezi încontinuu!

Da, ieri un copilaş cu autism, jucându-mă cu un balon cu el, a zâmbit, nu ştiu dacă mi-a zâmbit personal. Doar a zâmbit, însă ideea de a fi în faţa lui şi în acel moment să zâmbească…m-a făcut cea mai fericită persoană din lume. Nu ştiu cui, de ce a zâmbit…dacă am meritat acel moment, acel zâmbet minunat, însă vreau să cred că acel zâmbet poate a fost şi pentru un colţ din sufletul meu. Poate că sufletul meu a meritat şi avea nevoie de un astfel de zâmbet…

Un zâmbet primit se poate numi un zâmbet cu adevărat în momentul când după ce ţi s-a zâmbit, ai vrea să râzi…să plângi, să îmbrăţişezi, să taci, să mulţumeşti, în momentul când simţi ceva acolo în suflet, atunci când închizi ochii şi simţi că eşti într-un leagăn, sus…pe un nor!

Cam aşa m-am simţit eu ieri…

Poza de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s