O zi, o fată, o lume…

Cu părul prins la întâmplare, cu tălpile reci şi cu sufletul cald privesc de la fereastră un Noiembrie în ceaţă, un Noiembrie rece care mă lasă să visez cum vreau şi care totodată îmi oferă o căldură aparte. Azi doar privesc Cerul, Pământul îmbrăcat cu frunze maronii şi mă privesc mai mult. Vreau să tac. Totuşi aş vrea să  spun atât de  multe lucruri oamenilor, dar astăzi aleg să tac.

Cu genunchii strânşi la piept, îmi aud bătăile inimii, îmi aud emoţiile, fricile şi gândurile. În mâini, o cană de cafea cu lapte, mult lapte…o cafea dulce, într-o zi puţin amară. Îmi caut lumea dincolo de fereastră. Prin ochii căprui,  văd o zi gri de Noiembrie aşa cum poate arată, însă de simţit, o simt diferit. O simt de un albastru special…un albastru cald care miroase a nori, a vise şi a struguri…

Poate asta e lumea?

Poza de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s