Stele în păr, pe piele şi în suflet!

Ai stele în priviri, în ochi, în zâmbet, în păr şi în suflet. Stelele sunt vii, mici, respiră şi te privesc cu căldură. Stelele vorbesc doar noaptea, fiiindcă ziua tac şi visează. Şoptesc o poezie dulce-amăruie, poate visează la o zi pe Pământ şi respiră galben-albastru. Aşa e lumea lor.

Porţi stelele cu tine, la orice pas, fiecare zi înseamnă o stea care îţi ghidează drumul spre cea mai frumoasă călătorie, numită VIAŢĂ. Ador stelele şi Cerul. În copilărie, cînd eram acasă, mereu priveam stelele, speram să le număr într-o zi, vroiam să le ating cumva…măcar una.

Un Cer plin de stele, îţi umple sufletul cu alte stele mici, mici. Înainte, parcă priveam mai des stelele, acasă…Cerul mereu îmi oferea un spectacol al stelelor. Erau mai multe, erau mai mari, erau alte stele…uneori aveam senzaţia că le aveam în palme, le aveam pe pielea de copil, le aveam aproape…

Azi mai avem stele în palme? Ce facem cu ele? Le păstrăm, le ignorăm, le aruncăm? Sau le atingem…le mai simţim? Astă-noapte vreau să privesc stelele…vreau să îmi cadă în palme, să le miros…

Vreau stele în palmă…

Ador melodia! 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s