Prietenia? O floare!

Despre prietenie. Ştiu, se scrie foarte mult, vorbim foarte mult despre acest aspect al vieţii noastre, dar din păcate uităm să simţim cuvântul în sine. Sincer, am trăit câteva experienţe care mi-au lăsat răni în suflet, referitor la prieteni. Nu vreau să comentez mai mult, nu vreau să explic aici poveştile legate de prietenie, pe astea le păstrez doar în suflet, e dreptul meu! Însă vreau să spun câteva cuvinte despre ceea ce cred în acest moment, în această perioadă despre prietenie în general, sau despre oamenii ăştia care de fapt ar trebui să fie o oglindă a noastră în care uneori, când simţim nevoia să privim în acea direcţie şi să ne fie bine. Eh…sunt momente când nu e chiar aşa.

O relaţie de prietenie nu se bazează doar pe momentul când rosteşti sunt prieten/ă cu cineva anume, o prietenie se simte dincolo de cuvinte, o prietenie se bazează pe emoţii, comunicare, timp şi respect. Asta în viziunea mea. La început, orice prietenie este fragilă…este ca o floare. Cineva îţi dă un lăstar de floare (cineva îţi face cunoştinţă cu o altă persoană, sau pur şi simplu tu o descoperi), aşa porneşte totul. Apoi, tu ce faci? Iei lăstarul, îl plantezi undeva şi ai grijă de el. Aşa iei şi prietenia deoparte, îţi descoperi prietenii, plantezi această prietenie într-un colţ de suflet şi ai grijă de ea, zilnic. O floare trebuie apoi udată, îngrijită, trebuie să îi acorzi zilnic atenţie, să vorbeşti cu ea, să îi mângâi frunzele, petalele pentru a continua să trăiască. O prietenie, trebuie şi ea udată cu iubire, trebuie îngrijită…trebuie să i se acorde de asemenea afecţiune, timp, comunicare, pentru a putea continua, pentru a putea creşte.

Ce facem noi, de cele mai multe ori? Plantăm prietenia, avem grijă de ea o perioadă, apoi, la prima frunză uscată…renunţăm şi o aruncăm din ghiveci, o aruncăm din colţul acela cândva sigur, de suflet. De ce? Ne e teamă să încercăm să o readucem la viaţă, nu mai credem că o floare poate respira din nou, chiar dacă a fost uitată o perioadă pe un pervaz. O declarăm inutilă, moartă şi gata.

Eh, am înţeles în sfârşit că o prietenie, de cele mai multe ori nu se explică, ci se simte, se trăieşte, dar mai ales se hrăneşte zilnic. Noi asta uităm, să o hrănim. Sincer, nu ştiu dacă am prieteni. Am mulţi amici, multe persoane apropiate la care ţin şi care ştiu că ţin la mine. Dar nu mai numesc atât de des cuvântul ăsta. Vreau să simt ceva când rostesc cuvântul prieten. În ultimul timp, nu am simţit ceva special când am rostit. Asta caut…o emoţie, un sentiment aparte.

Dacă simţi că în viaţa ta există prieteni adevăraţi, tratează-i special. Merită. Prieteni? Am avut câteva flori în mână, le-am acordat toată atenţia, poate le-am îngrijit prea mult, nu ştiu…ştiu doar că am făcut ce am putut să le fie bine, ştiu şi simt că nu am greşit cu nimic. Doar că uneori eu eram cea care mă simţeam ca o floare uscată, ignorată şi uneori uitată undeva… Şi uite aşa am hotărât ca de acum înainte să simt prietenia…până atunci, prietenia înseamnă familia, viaţa, voluntariatul.

Prietenia nu înseamnă doar o floare frumoasă…prietenia înseamnă paşii până ca acea floare să ajungă frumoasă. După ce floarea este frumoasă, încearcă să nu o uiţi undeva. Prietenia nu înseamnă doar o floare care arată bine, care este îngrijită, ca mai apoi să fie uitată undeva într-o carte…

 

 

 

 

 

 

 

Poza de aici

Advertisements

4 thoughts on “Prietenia? O floare!

  1. Da! prietenia poate fi ascunsa si intr-o floare … 🙂
    Oamenii au urcusuri si coborasuri, momente de trezvie si nebunie, etc…; aspecte pe care le vei trai pe parcursul calatoriei tale in Universul Vietii si la care o sa reactionezi in functie de echilibrul tau din acel moment.
    Fereste-te de nebunia lumii! e ca o “Fata Morgana” …
    Patreaza cat poti din Inocenta! odata “pierduta” e foarte dificil de recastigat inapoi chiar si o farama.

  2. @ Cristian Multumesc pentru cuvinte si pentru vizite 🙂 Intr-adevar…toata viata o sa invat, descopar, o sa fiu dezamagita, poate o sa dezamagesc la randul meu, insa calatoria trebuie si merita parcursa! Conteaza echilibrul din acel moment foarte mult…stiu, ma lovesc zilnic de oameni care si-au pierdut inocenta, tocmai de aceea tin strans de ea… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s