Nu explica…mai bine simte!

În ultimul timp am simţit foarte mult şi foarte multe lucruri. Am trăit nişte momente speciale, am retrăit momente oarecum uitate, am simţit acea luptă din suflet, acea luptă între a plânge şi a suferi sau a râde şi a mulţumi pentru ceea ce ai. Un amalgam de stări, de emoţii, un întreg set de -eu- Ultimele săptămâni le-am trăit şi simţit altfel. E greu să explici ceva ce de fapt eşti obligat să simţi, nu poţi explica ceea ce vezi în ochii unui copil care suferă, nu poţi explica ce simţi când un zâmbet primit îţi e de ajuns pentru a continua acea zi. E greu să explici cum te simţi când ajungi acasă, după ce azi ai ajutat pe cineva cu adevărat. Nu poţi explica ceea ce simţi. Cuvinte poţi rosti, dar ceea ce simţi nu reprezintă nici măcar un sfert din acel cuvânt.

Cum poţi explica momentul acela când simţi durerea şi suferinţa cuiva, a altcuiva? Cum explici neputinţa de a ajuta pe cineva? E atât de simplu să ne plângem de chestii stupide, să uităm de cei din jur, să ne luptăm cu timpul, să ne grăbim spre nicăieri. Uneori suntem atât de egoişti şi atât de mici, încât ne e greu să deschidem cu adevărat ochii!

Dacă am mulţumi mai des celor din jur pentru orice gest, dacă am mulţumi pentru viaţă, pentru că avem ocazia de a trăi momente frumoase, dar şi mai puţin frumoase din care tot noi învăţăm, dacă am fi în stare să ne oprim o clipă în drumul ăsta al vieţii şi să conştientizăm ce lucruri frumoase trăim, ce oameni minunaţi avem alături sau la orice intersecţie din drumurile astea ale vieţii, dacă am mulţumi în fiecare zi, moment pentru sănătatea noastră, pentru că azi ai putut merge la facultate, locul de muncă, şcoală, azi ai văzut soarele, norii, picăturile de ploaie, pentru că azi ai putut vorbi, ai avut capacitatea de a înţelege şi de a recepta informaţii noi…dacă uneori am asculta activ pe cei din jur, dacă am învăţa să comunicăm mai bine, dacă am învăţa să aşteptăm, să iertăm şi să ajutăm la orice minut, poate am avea dreptul, capacitatea să definim ceea ce simţim prin cuvinte şi să aibe şi o anumită relevanţă!

Până atunci, de mâine o să încerc să fiu mai bună, o să încerc să ajut şi mai mult, o să învăţ să mulţumesc mai mult pentru tot ce am, pentru ceea ce trăiesc, pentru viaţă. Ceea ce am scris mai sus, poate părea banal, lipsit de relavanţă, plictisitor pentru unii, pentru mine însă acest post înseamnă o descărcare a emoţiilor. Săptămâna trecută a fost diferită, am simţit multe lucruri, am simţit oameni, momente, priviri, suferinţele celorlalţi. M-am încărcat poate puţin cu durerea altor oameni, cu lacrimile din ochii lor…cu tăcerile care de fapt spuneau atât de multe. Uff, ideea e că sănătatea este cea mai importantă! Hai să preţuim viaţa, chiar şi orice mic obstacol, hai să ne hrănim din privirile celor care suferă într-adevăr şi să şi învăţăm ceva.

Trăiţi cum vreţi , zâmbiţi, mulţumiţi…iar în fiecare noapte când închideţi ochii şi vă aşezaţi capul pe pernă, gândiţi-vă puţin la ziua care a trecut, fiţi realişti şi dacă aveţi puterea mai şi mulţumiţi fiindcă aţi trăit o altă zi. Mâine vă începeţi alt capitol din aceeaşi poveste…viaţa voastră! Să înceapă frumos…

Poza de aici

Advertisements

2 thoughts on “Nu explica…mai bine simte!

  1. Stiu ca le consideram banale…sau credem ca ni se cuvin, insa ar cam trebui sa mai deschidem si ochii si sa constientizam cu adevarat unele lucruri in viata asta! Am scris acest post, tocmai fiindca stiu ca unii nu le-au cunoscut niciodata…sau aproape niciodata si intamplator sau nu, m-am intalnit cu acesti oameni…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s