Minunea de a avea surori…

La mulţi ani, Simone, big Barbie sis’! Azi este ziua Simonei, şefa surorilor Barbu! De mult vroiam să scriu un post despre persoanele pe care le iubesc cel mai mult, alături de părinţi, adică de surorile mele mai mari, frumoase şi deştepte! Simone, a scris într-o zi un post, despre noi şi despre jobul de soră mai mare, un post care m-a făcut să plâng, fiindcă aşa sunt eu mai plângăcioasă când vine vorba de oamenii la care ţin mult, de amintiri frumoase…de familie! Postul este acesta, este genial, pentru mine cel puţin…a însemnat enorm!

Aşa că acum este rândul meu să vorbesc despre minunea de a avea surori! Da, este o minune să ai părinţii alături, să te ajute să devii ceea ce eşti azi, să ai o super-mamă, un super-tată şi super-surori, cu alte cuvinte să ai o super-familie. Am mai tot spus eu, că familia înseamnă totul pentru mine, înseamnă viaţa mea, toată iubirea mea. Când răspund că am două surori mai mari decât mine, simt că sunt cea mai norocoasă persoană din lume, fără ele nu aş fi ajuns persoana de azi, amândouă au avut o contribuţie imensă în maturitatea şi dezvoltarea mea.

Simone, că e sărbătorita zilei, este sora cea mai mare. Probabil citind rândurile astea, veţi spune că este normal să îmi apreciez atât de mult surorile, însă cu siguranţă Sim este o persoană extrem de inteligentă, super-talentată, frumoasă, este persoana pe care o admir extrem de mult. Printre singurele episoade din copilărie, de când eram tare mică, pe care mi le amintesc sunt cu ea. Ea, alături de părinţi evident, m-a învăţat să fac primii paşi…sincer, asta îmi aduc aminte, cum mă învăţa prin casă să merg…Tot ea, mi-a marcat într-un sens bun, evident copilăria, cu pixul ei roşu aprins 🙂 cu care îmi corecta exerciţiile, căci mereu îmi dădea de lucru. Atunci când luam o notă mică la şcoală, nu îmi era frică de mama, cât îmi era frică de ea…mereu am văzut-o ca un model. Ea m-a îndrumat spre liceu, spre Bucureşti…spre voluntariat. Deci, se înţelege de ce afirm că cine sunt azi, sunt datorită lor!

Despre Cristina, Cris, Kiki mai nou…aş scrie fără oprire. Dacă este o persoană puternică şi bună pe acest pământ, acea persoană este ea şi nu exagerez deloc. Kiki este persoana căreia ar trebui să i se facă o statuie, să i se ofere diplome şi alte chestii. Ea e tipa care poate mereu, nu se plânge…ştiu că îi este greu în unele momente, poate că uneori ar trebui să se descarce mai mult, însă o cunosc şi am înţeles că aşa este ea (eu cu Sim suntem mai lipicioase, pupăcioase) ea e genul de persoană care iubeşte, însă nu ne-o arată mereu prin gesturi de afecţiune propriu-zis. În fine, fără Kiki, clar nu aş mai fi în Bucureşti, de la ea învăţ în orice moment al vieţii, este o lecţie imensă de viaţă pentru mine, este specială, minunată, frumoasă, deşteaptă şi găteşte tare bine, aproape că e perfectă. Ah…Kiki, este vinovată pentru faptul că uneori mai sunt puţin ”dusă”…în copilărie, îmi aduc aminte că a avut o tentativă de a mă da jos din cărucior…deci… :))

Aşadar, fetelor Barbie, nu numai că vă iubesc, vă ador, vă mulţumesc că existaţi, că alături de părinţi m-aţi crescut frumos, m-aţi răsfăţat cu iubire şi afecţiune…am fost răsfăţată emoţional şi nu material, ceea ce contează enorm. Sim, îţi mulţumesc că exişti, că îmi spui Bubu, că m-ai învăţat atâtea lucruri! Kiki, îţi mulţumesc că exişti, că mă accepţi aşa cum sunt…că mă suporţi, că îmi laşi bileţele în care mereu începi cu Bebe-Bubu, care îmi fac ziua mai frumoasă!

Zuzelor, vă iubesc cel mai mult şi vă mulţumesc pentru tot!

Asta e poza mea preferată! 😀

Advertisements

4 thoughts on “Minunea de a avea surori…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s