Cuvintele, hrană pentru suflet

” Mă deranja numai faptul că, exact când lectura mă captiva mai mult, venea ora de închidere a bibliotecii”. ”Autoportret într-o oglindă spartă”- Octavian Paler

Şi aşa simt eu. De câteva zile mi-am petrecut timpul prin bibliotecă, mai exact în Biblioteca Naţională. Un spaţiu minunat, în care timpul nu există, în care miroase a trecut, dar păstrează un prezent cu oameni tineri şi în vârstă care au ceva în comun: citesc. Au cel puţin o carte, un pix şi câteva foi, aşezaţi pe un scaun vechi îşi aşteaptă cuvintele care o să le schimbe ziua. Iar masa de lemn, tot veche, aşteaptă să devină din nou martora cuvintelor pe care noi le înşirăm pe o foaie, pentru a ne aminti mai târziu de ceea ce citim azi.

Azi, la vârsta de 20 de ani, încep, încerc  să îl descopăr pe Octavian Paler. Un om, cu opere care mă fascinează, opere care parcă îmi taie respiraţia. Fiecare cuvânt, fiecare frază, virgulă are ceva aparte când este scris de Paler. Am început vara trecută cu ”Viaţa pe un peron”. O carte excelentă, o carte care  m-a maturizat într-un moment în care aveam nevoie, o carte care mi-a deschis mintea, dar în mod special sufletul, spre viaţă, timp şi oameni. Cineva mă întreba cum e cartea. Nu am ştiut ce să îi povestesc exact… cred că orice cartea de a lui Paler trebuie simţită, înţeleasă dar niciodată explicată. Paler descrie un univers frumos, calm şi real, ce nu poate fi explicat decât de fiecare om în parte, citind-ul.

Am continuat cu ”Rugaţi-vă să nu vă crească aripi”. Aici am regăsit poate mai mult ca niciodată datoria noastră de a mulţumi şi de a preţui cu adevărat viaţa, aşa cum este ea. Azi, am început şi terminat altă carte-”Autoportret într-o oglindă spartă”. Citind această carte, poate am început cu adevărat să-l descopăr pe Paler şi viaţa sa. O să continui cu alte cărţi şi o să revin. De cele mai multe ori mă regăsesc în trăirile sale, în cuvintele, pe care eu poate nu le rostesc atunci când trebuie. Este minunat să citeşti şi să te regăseşti în cuvinte, în fraze sau in pasaje…ironic, spuse nu de tine ci de alţii. Cred că fiecare ar trebui să găsească  scriitorul care să le fi transcris într-un cuvânt, în pagini sau într-o  carte viaţa, fragmente de viaţă sau emoţii, sentimente şi temeri. La mine…este Octavian Paler.

Ce mi se pare special, este faptul că noi, citim o carte, într-o zi, două…o săptămână, că dăm pagina cu uşurinţă, ca şi cum ar fi absolut normal. Şi aşa poate că este, însă e interesant că celui care a scris cartea respectivă, i-a luat mult mai mult să o facă. Noi dăm pagini, notăm şi terminăm de citit. Lăsăm pe o hârtie câteva idei, pasaje, citate, pe care le recitim cu drag cândva. Însă dincolo de cartea pe care o ţinem în palme, stau schiţele, stă munca unor scriitori care poate au şters, au tăiat, care au uitat de nopţi, de somn. Iar noi, azi, venim şi ne hrănim cu uşurinţă din cuvintele lor…fiindcă cărţile ar trebui să devină o hrană pentru minte, dar mai ales pentru sufletele noastre!

Dacă ai ocazia citeşte! În fiecare zi…

poza de aici

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s