Mulţumeşte părinţilor pentru că exişti

Avem părinţi. Îi iubim, îi respectăm, le mulţumim, le zâmbim. Şi da, părinţii sunt totul, sunt oamenii cei mai importanţi din viaţa noastră, a mea. Sunt oamenii care m-au văzut  facând primii paşi, care m-au hrănit, care m-au văzut crescând, care m-au dus la şcoală de mână, care m-au văzut învăţând, care m-au văzut plângând, râzând, reuşind…care m-au învăţat să trăiesc. Sunt ceea ce sunt azi, datorită lor, a celor mai frumoşi oameni din lume, a părinţilor mei. Suntem cei mai fericiţi oameni din lume, atunci când avem părinţii lângă noi.

În primul an de facultate, am făcut voluntariat la o asociaţie, în care mergeam în apartamente sociale pentru a ajuta copiii la diverse activităţi, la teme, la jocuri. Mulţi erau părăsiţi de părinţi, alţii erau rar vizitaţi de aceştia…unii nici măcar nu îi cunoşteau. Iar dincolo de sclipirea din ochii acestor copii, se vedea lipsa părinţilor. Afecţiunea lor, dragostea, pur şi simplu prezenţa acestora. De atunci poate realizez de o mie de ori mai mult cât de mult îmi iubesc părinţii şi cât de mult contează prezenţa lor acolo, mereu lângă sufletul tău de copil, adolescent, tânăr.

Unul dintre cele mai frumoase vise ale mele, implicit cel  în care cred şi ţin cel mai mult, este acela de a adopta un copil! Ştiu foarte bine că durează mult până poţi avea copilul lângă tine, studiind în domeniul asistenţei sociale, ştiu foarte bine. Însă asta nu mă împiedică să cred şi să vreau în continuare să fac acest pas. Bineînţeles, până o să ajung eu la acea vârstă, poate o să se mai schimbe treaba. Sper. În acest moment, ăsta e visul în care cred. E opţiunea mea.

Consider, că orice copil merită şi are datoria de a avea un părinte. Gândeşte-te puţin la tine, la cel care citeşti acum rândurile astea, gândeşte-te ce ai fi fost azi dacă nu ai fi avut părinţii aproape, dacă nu ai fi avut oameni aproape. Poate azi…nu puteai să citeşti rândurile astea, fiindcă nu ştiai să citeşti, fiindcă nu ai avut părinţii, sau pe cineva aproape să te îndrume. Gândeşte-te că tot ce ştii să faci azi, faci datorită părinţilor. Gândeşte-te la viaţa unui copil care nu ştie unde îi sunt părinţii, nu ştiu să spună şi să simtă în acelaşi timp cuvântul mamă, tată! E greu…tocmai de aceea, adoptând un copil, cred că salvezi o viaţă, un vis, un suflet, un om. Eu vreau să salvez suflete şi vise. Asta vreau!

Campania Vreau şi eu părinţii mei aduce bucurie şi speranţă în sufletul meu, îmi aminteşte că sunt oameni care încă mai cred, care luptă pentru a salva vieţile unor copii minunaţi. După ce am văzut acest material la ştiri, recunosc că am plâns, fiindcă nu ai cum să rămâi indiferent la bucuria, la ochii acelui copil, care afirma la întrebarea reporterului Cum vrei să fie părinţii tăi: Numai să fie, nu contează, vreau doar să am. Uneori e ciudat, noi visăm la succes, să avem bani…să trăim ok, să avem nu ştiu ce telefon sau laptop, în schimb ei ce vise au? Ei visează la oamenii pe care noi îi avem alături. La părinţi. Ei visează la părinţi, la o casă şi o familie, visează la iubirea unor oameni.

Priviţi reportajul de mai jos, priviţi atenţi pe ceilalţi copii, care se uită cum băieţelul va avea o familie, iar ei rămân în continuare acolo, în centru.  Probabil se gândesc cât de norocos este acel băiat şi probabil se întreabă oare ei de ce nu au părinţi, de ce nu îi vrea nimeni? Mulţumeşte părinţilor că azi exişti!

http://stirileprotv.ro/campanii/vreau-si-eu-parintii-mei/alex-si-a-gasit-o-familie-in-urma-reportajului-difuzat-in-cadrul-campaniei-vreau-si-eu-parintii-mei.html

Advertisements

4 thoughts on “Mulţumeşte părinţilor pentru că exişti

  1. Pe mine ma impresioneaza astfel de cazuri pana la lacrimi. M-am implicat si eu intr-o actiune de voluntariat si am fost la un centru de zi, unde erau primiti copii din familii cu situatii deplorabile. Sunt minunati, chiar daca nu au tot ce isi doresc. thumbs up! 🙂

  2. @Gia- voluntariatul sincer este minunat, iti recomand cu drag mult voluntariat…te ajuta si ajuta pe ceilalti foarte mult! Sunt minunati intr-adevar, insa este greu cand vezi in ochii lor lipsa de afectiune, dragoste si indrumare a parintilor…eu am tot vazut acest lucru ;i este trist. Sper sa se mai schimbe lucrurile in bine 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s