Viaţa nu e doar www…

Am senzaţia că devenim mult prea online, ceea ce nu este tocmai bine. Ok, ştiu toate avantajele mediului online, internetului, tehnologiei…cât de bine ne este, vai ce ne-am face fără internet, etc! Ideea e că după părerea mea, avem tot mai mult tendinţa de a folosi greşit această tehnologie şi de a transforma avantajele ei în dezavantaje. Serios, uneori mă gândesc că parcă toată tehnologia asta care tot evoluează cu fiecare zi, ne accelerează prea mult vieţile, iar uneori e tare obositor. Nu sunt ipocrită, sunt conştientă de utilitatea internetului, a tehnologiei în general, a reţelelor de socializare, însă uneori parcă aş cam vrea să îmi închipui cum ar fi fost viaţa noastră dacă toate acestea nu evoluau atât de mult! Oare oamenii înainte…şi când spun înainte nu mă gândesc la acum o mie de ani, ci pe vremea când eram eu mai copilă 😛 aşa, nu socializau, nu erau destul de informaţi? Ştii cum e, treaba  cu informaţia e relativă…poate că înainte, oamenii mai aveau timp şi bun simţ să citească un ziar în adevăratul sens al cuvântului, nu hârţogăria banală din zilele noastre, poate că oamenii citeau cărţi reale şi nu virtuale, părerea mea este că citeşti cu adevărat o carte, atunci când  simţi că dai pagina, când simţi mirosul de carte veche- sau nu!

Tind să cred că ne transformăm în oameni online. Ok, am vrut să scriu articolul ăsta, fiindcă ce am văzut în ultimul timp pe Facebook, m-a cam şocat! Ultima bombă, aşa sună un eveniment- hai să ne rugăm pentru Neşu! Pe bune? Mi se pare de-a dreptul penibil…de ce ar trebui ca eu, un om, să arăt celorlaţi că mă rog pentru Neşu? Adică, mai mult mi se pare bătaie de joc, pentru omul ăla care chiar suferă…înţeleg sunt fani, sunt trişti, dar oare am ajuns să ne rugăm online? Pot să fac lucrul ăsta…însă îl ştiu doar eu şi îl fac când simt  nevoia! Altul- era un eveniment legat de victimele Japoniei…la fel, crezi că dacă dau eu like sau share…o să se îmbunătăţească situaţia de acolo? Mai nou se poartă…chestia următoare: dacă eşti împotriva violenţei, a altor boli, postează asta pe wall! Serios, cred că suntem destul de maturi, sau aşa ar trebui să fim şi să ştim că putem susţine şi astfel de cauze fără a le face publice! Dar, deh, dă bine la ceilalţi- uite ce bun/ă  e ! Ultima este că dacă îţi iubeşti mama, postează asta pe wall… deci îmi vine să plâng, aşa rău am ajuns? Eu refuz să postez prostii din astea şi crede-ţi mă, habar nu aveţi cât o iubesc pe mama, dar oare nu e normal să îi spun direct mamei chestia asta? Eu aşa procedez…poate sunt  mai de modă veche…dar oricum e trist că am ajuns aşa!

Şi mai ne întrebăm de ce nu au luat bacu-ul? De ce? Pentru că asta e realitatea,  pentru că acordăm prea mult timp internetului, pentru că e mai simplu să dai copy- paste la un referat, dar sincer pentru mine, răspunsul e mult mai simplu,  fiindcă nu au învăţat! Se dă vina pe camerele alea- de parcă dacă omul învăţa, avea vre-o treabă cu o cameră de filmat într-un colţ al clasei? Să fim serioşi…Rezultatele reflectă doar realitatea!

Sincer,  sunt zile când sunt geloasă pe oamenii ăia de la ţară…care socializează nu pe Facebook, ci faţă în faţă pe o bancă, sunt geloasă pe oamenii aceea care au trimis şi au comunicat prin scrisori, care şi-au trimis gândurile, emoţiile şi iubirile pe o hârtie albă şi simplă, scrisă de mână, cu un stilou vechi- nu ca azi când scriem repede un e-mail, un sms, când adevăratele emoţii sunt trimise de fapt de nişte taste şi nu de stiloul acela vechi… Da, sunt melancolică atunci când mă gândesc la cutia mea mare de acasă, din dulap, plină cu jurnale scrise cu nişte  cuvinte naive, dar sincere. Acum ne scriem gândurile…pe bloguri, comunicăm pe Yahoo Messenger, pe Facebook, pe Twitter, dar oare asta se mai poate numi cu adevărat comunicare?

Chiar mai ştim să comunicăm cu adevărat? Noi pretindem că da. Răspunsul îl are fiecare…

Nu orice problemă are soluţia pe www…uneori soluţia o mai găseşti în mintea şi în sufletul tău! Nu există un www pentru tot!

poza de aici

Advertisements

2 thoughts on “Viaţa nu e doar www…

  1. Eu când știu că o să cunosc un blogger în realitate mă gândesc mereu că ”Nu-mi vine să cred. Omul ăla chiar există” :))) Dar e un sentiment plăcut 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s