Societatea revoltată de orice…

Constat cu fiecare zi ce trece  că suntem într-o continuă revoltă. Revoltă faţă de ceilalţi, faţă de sisteme, faţă de societate, faţă de oraşul în care trăim, faţă de ceilalţi, faţă de prieteni, faţă de sentimente, faţă de noi înşine, faţă de timp, faţă de aerul pe care îl respirăm…faţă de ţară în general! Ne pierdem tot mai repede răbdarea, nu mai ştim să fim auto-ironici, ne conformăm imediat, ne uităm în pătrăţelul celuilalt şi îl felicităm cu un zâmbet tâmp parcă lipit pe chip şi spunem,,felicitări”! Tindem să ne transformăm în nişte oameni mult prea închişi…şi să trăim cu sentimentul ăsta al revoltei faţă de orice.

De cele mai multe ori ador să privesc oamenii de pe drum…să le privesc ochii, să le descopăr tristeţile, sentimentele, trăirile, poveştile, îmi place să creez o poveste pentru fiecare om. Sunt zile când văd, aud şi simt doar poveşti triste, sunt zile când dincolo de oamenii pe lângă care trec văd lacrimi, suferinţă, neputinţă, dezamăgire…Am uitat să mai credem, să mai sperăm, dar nu oricum ci să sperăm aşa, sincer, din tot sufletul…am uitat să mai avem încredere în noi, în ceilalţi, în viaţă, am uitat de noi înşine, am uitat cine mai suntem şi cel mai important, am uitat că suntem oameni! Că suntem oameni, că avem ceva în comun cu toţii, cu omul pe lângă care trecem, cu bătrânelul care se aşează lângă noi în metrou: cu toţii trăim sub acelaşi Cer, cu toţii respirăm…viaţă!

Dar nu, noi nu mai avem timp să mai vedem bucuria din ochii unui copil care trece pe lângă noi, ţinându-se de mâna tatălui şi care ne zâmbeşte sincer, nu mai avem timp să mai mulţumim că am mai trăit o zi, nu mai avem timp să mai mulţumim vânzătoarei din colţ, nu mai avem timp să mai privim în jur, nu mai avem timp să mai ascultăm liniştea…oraşul- ne izolăm în muzica noastră pe care o ascultăm la căşti, muzică care se transformă tot mai mult în zgomote…Nu mai avem timp pentru multe, fiindcă probabil suntem prea ocupaţi să ne revoltăm, suntem oamenii revoltaţi de tot ce ne înconjoară, suntem oamenii care privesc cu admiraţie spre alte locuri, spre alte ţări, spre civilizaţia şi societatea  altora! Deh…ne e mai simplu să spunem ce frumos, ce curat, ce oameni sunt acolo…la ei se poate, noi în schimb nu suntem în stare. De ce? Noi ne ocupăm cu altceva, nu mai avem timp…noi suntem pur şi simplu societatea revoltată de orice! Şi ne conformăm…e mai comod aşa!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s