Paşi prin Bucureşti…

Sâmbătă cu miros de ploaie, de praf, de vară şi vise! Un Bucureşti mai liniştit, mai tăcut, un cer plin de culori, câteva zâmbete…şi sentimentul frumos că Bucureştiul mă iubeşte!

De dimineaţă, am avut ocazia să particip la o promenadă pe Calea Victoriei, organizată de  Fundaţia Calea Victoriei. Un sentiment foarte frumos să pot descoperi încă de dimineaţă, o parte (zic eu cea mai frumoasă) a Bucureştiului…era un Bucureşti atât de tăcut, cu raze timide de soare, cu vânt cald…şi cu un miros de ploaie de vară! A fost o experienţă tare frumoasă, azi am învăţat o lecţie de istorie a Bucureştiului drag de altădată, a clădirilor pe lângă care poate trecem nepăsători, fără să-i descoperim istoria…trecutul.

Deşi nu am trecut prea des prin zona Calea Victoriei, mereu am simţit că acolo miroase a istorie, că acolo este un alt colţ de lume însă în  acelaşi Bucureşti. Azi când ascultam ceea ce ne povestea -ghidul- ca să zic aşa, am simţit că deşi sunt de  doi ani  în Bucureşti, totuşi nu-l cunosc suficient, nu-i cunosc trecutul cu adevărat, nu-i cunosc clădirile, nu-i cunosc locurile ascunse, nu-i cunosc suferinţele… glasul, mirosul… şi mi-am zis că poate afirmăm mult prea repede că Bucureştiul nu e frumos, că nu are locuri frumoase de vizitat, că nu e curat, că oamenii sunt mult prea grăbiţi…trişti…dar oare câţi dintre noi am petrecut o zi, mergând pe jos, luând pas cu pas colţuri din el, câţi dintre noi am încercat să descoperim Bucureştiul ăsta frumos?

Dincolo de afirmaţiile pe care le facem cu aşa uşurinţă, în spatele oraşului ăstuia stă o întreagă istorie, un trecut, locuri frumoase, speciale care au rămas uitate, abandonate, de noi…oamenii care locuim aici, în Bucureşti, locuri care încă mai aşteaptă să fie descoperite. Adesea, când afirm că ador Bucureştiul, oamenii zâmbesc ironic, dar eu spun de fiecare dată cu mândrie că iubesc sincer Bucureştiul…fiindcă iubesc oraşul în sine, cu tot ce are bun sau mai puţin bun, da…poate că mă deranjează faptul că oamenii sunt departe de civilizaţie, mă doare nepăsarea cu care păşim peste istoria  Bucureştiului!

Şi totuşi eu iubesc Bucureştiul, fiindcă el pur şi simplu există, el nu are nici o vină că noi ştergem trecuturi cu orice pas pe care îl facem…că uităm să reclădim visele de altădată, că nu ştim să descoperim frumosul şi simplitatea! Da, Bucureştiul este superb, totul ţine de modul în care vrem să îl privim, eu îi văd latura frumoasă, simplă şi pozitivă…eu văd în Bucureşti colţul meu de lume care mă priveşte în fiecare zi crescând, râzând, plângând, bucurându-mă, suferind, citind, iubind…iubindu-l!

Încearcă să iubeşti Bucureştiul…aşa cum este, fiindcă dacă eşti puţin atent, ai să vezi că este superb! 🙂

                              poza de aici

Advertisements

4 thoughts on “Paşi prin Bucureşti…

  1. Eu mă gândeam că stau de 26 de ani în București și nu-l cunosc. Sunt zone ale Bucureștiului unde dacă mă lași mă descurc foarte greu. Și să-ți spun că spre rușinea mea până mai acum o săptămână habar n-aveam unde-i Hanul lui Manuc și trecusem pe lângă el de atâtea ori :))

  2. Waw, ce frumos, de atatia ani sa stai in Bucuresti…Tocmai in asta consta frumusetea orasului asta, eu asa vad lucrurile, niciodata nu il cunosti suficient, mereu se lasa descoperit 😉 Frumos Hanul lui Manuc 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s