Mulţumesc!

Da, înapoi de pe tărâmul verde, al liniştei şi al florilor, numit acasă. Clar mi-e bine, m-am încărcat cu energie, cu multă iubire, cu zâmbete, sunt ok. Acum, înainte să plec acasă, vorbeam de nişte lecţii de viaţă primite saptămâna trecută. Da…nişte lecţii frumoase, de la nişte oameni extrem de frumoşi.

Bun, voluntariat la un centru de copii, îi ajut la efectuarea temelor, să scrie, să numere, chestii de genul. Îmi place ceea ce fac, sunt nişte copii mai mult decât minunaţi, deştepţi, foarte deschişi şi…sunt copii- eu oricum îi ador! Da, când am ajuns acolo era şi o doamnă mai în vârstă…ideea e că m-a impresionat faptul că se afla acolo, ea, care a ales să vină aici şi nu să stea de exemplu pe o bancă în parc! Uite, asta e o chestie de atitudine…spunea că preferă să vină aici şi să facă ceva pentru viitorul ţării…am rămas uau…adică noi, cei tineri uneori pretindem că nu avem timp de voluntariat şi…nu ştiu a fost o senzaţie frumoasă şi ciudată în acelaşi timp, când am vorbit cu doamna aceea. Parcă a fost o ,,palmă”pe care o meritam pentru a mă trezi şi mai mult la realitate şi pentru a conştientiza că într-adevăr fiecare om, dar absolut fiecare în parte poate face ceva şi poate schimba ceva! Cuvintele doamnei mi-au inspirat de fapt…atitudinea de învingător!

De obicei când ţi se spune mulţumesc…nu ştiu te simţi bine, simţi că ai putut ajuta cumva, că ai făcut ceva bine, te simţi ok. Ideea e că într-adevăr săptămâna trecută am simţit ce înseamnă cu adevărat un mulţumesc! Un mulţumesc venit din partea unui copil, de 8-9 ani, un mulţumesc sincer…rostit timid, dar cel mai frumos mulţumesc primit până acum! E un sentiment…o chestie ce nu se poate descrie într-un cuvânt! Sincer doresc ca fiecare dintre noi să aibe parte în viaţă de cel puţin un mulţumesc de genul acesta, pe care l-am primit eu…

Şi am rămas uimită să văd cât de deştept era un băieţel…era atât de matur în gândire…nu matur, mai degrabă responsabil şi extrem de ambiţios…sincer îmi aducea aminte, semăna foarte mult cu primul meu coleg de bancă din clasa I :D. Şi fiecare zi de voluntariat te face mai responsabil, mai optimist, mai conştient de lumea în care trăieşti! Şi da, fiecare zi este o lecţie de viaţă, nu este doar un clişeu…m-am lămurit de acest lucru, săptâmâna trecută!

Repet…voluntariaţi :P! Este cel mai frumos lucru pe care îl poţi face pentru a dezvolta lumea în care şi tu trăieşti şi implicit pentru a te dezvolta!

Mulţumesc copiilor care îmi fac viaţa mai frumoasă!

Advertisements

2 thoughts on “Mulţumesc!

  1. Uneori când ajuți pe cineva, nu e nevoie să îți spună mulțumesc ca să vezi că apreciază. Numai dacă îi privești în ochi le vezi mulțumirea, fericirea și aprecierea. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s