D-ale iubirii

Ok, cu toţii vorbim despre iubire, unii dintre noi o mai şi simţim, unii o dăruiesc, alţii se mulţumesc doar să primească…am tot auzit că iubirea este complicată :)Eh nu e…cum ar spune Dan Teodorescu într-una din melodiile superbe ale trupei Taxi- Dragostea e simplă, dar noi când ne iubim o complicăm! So…ne place să ne complicăm existenţa… Iubirea da, e simplă. Eu aşa o văd…atâta timp cât există sentimentul ăla de iubire, atâta timp cât simţiţi reciproc fluturii ăia în stomac, atâta timp cât nu vă pierdeţi timpul cu acte de gelozie, reproşuri şi alte chestii, (nu vorbesc de  mici certuri, că astea fac iubirea mai frumoasă 😛 şi mai ajută) , iubirea exista şi e simplă! Când simţi că nu mai iubeşti…păi nu mai iubeşti! Simplu nu?

Însă am eu nişte nelămuriri când mai vine vorba de iubire…nu înţeleg cum oamenii chiar se prind că He/ She’s the one! Pe bune…am tot auzit de oameni care au avut o relaţie de ceva ani buni şi apoi brusc ceva nu a mai mers! Ce…de ce atât de târziu? De ce unii simt ei domne că de când l-au văzut prima dată pe The One…au ştiut că ăla e The One? Oare toţi avem un The One?  Uite mie mi se par complicate întrebările astea legate de iubire…dar nu iubirea în sine!

Ce mă mai enervează extrem dar extrem de mult în d-ale iubirii sunt chestiile de genul:

– Vă stă foarte bine…sunteţi făcuţi unul pentru celălalt- şi după ce se despart…ah- nu era pentru tine, nu vă potriveaţi clar! pe bune? şi unde a rămas părerea de dinainte?

– Iubiţi-vă mult! :(( Deci urăsc expresia asta!! Pe bune, dacă nu îmi spuneai tu, oare nu ne iubeam, nu îl iubeam suficient, aveam nevoie de urarea  asta stupidă?

– Când aud  prostii de genul: pisicuţă, motănel…toată grădina zoo, fructe, legume şi altele de genul…spune-mi iubita, iubitu sau pe nume, că de aia am nume, să răspund când mă strigi! e atât de greu?

– Altă chestie penibilă- eşti universul meu, soarele, aerul pe care îl respir. Fugi de aici… Există un singur Univers pentru toţi- şi ăla nu eşti tu! Să fim serioşi, am respirat şi până să vii tu, so nu eşti aerul pe care îl respir…pot să respir şi după ce pleci, clar!

Da…asta e iubirea, toţi o vedem altfel,o simţim în momente diferite, o simţim diferit, însă eu cred că ea săraca ne vede pe toţi cam la fel!

Nu vă complicaţi iubirea…atunci când aveţi parte de ea…este mai frumoasă aşa simplă, dar originală! 🙂

Priviţi Dragostea ca o pereche de pantofi!!

Advertisements

2 thoughts on “D-ale iubirii

  1. Câteva remarci aș avea și eu 😀 Prima legată de animale :)) La început sunt animale micuțe, apoi devin tot mari cu trecerea timpului. Altă remarcă ar fi că la parte cu ”aerul pe care îl respir”, e chestie așa mai romantică 😀 Și o altă chestie ar fi să asculți și melodia celor de la Pasărea Colibri – Dragostea e o salată. 😀

  2. Hai pe bune, ma consider o persoana foarte romantica, really, insa daca vine unu si imi spune- esti aerul pe care il respir- bleah, nu vad nimic, dar nimic romantic in asta, ci din contra ceva chicios…si sincer penibil, mai bine zis anti-romantic….parerea mea! Asa simt eu!
    Melodia geniala…:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s