Copilăria vieţii

1 Iunie, ziua mea, a ta, a tuturor…ziua copilăriei şi a amintirilor frumoase. Îmi e greu să sărbătoresc doar azi ziua copilului, fiindcă eu sincer mă simt un copil în orice moment, în orice zi 🙂 Însă e frumos să vezi că măcar azi, descoperim şi acceptăm copilul din noi…

Copilăria a fost o perioadă minunată…când mă gândesc la copilărie, mă gândesc la multe lucruri frumoase:  la casa mea, la curtea mare, frumoasă cu leagănul special în care mereu mă simţeam liberă şi simţeam că pot fi aproape de Cer, ori de câte ori mă urcam în el. Când spun copilărie, mă gândesc inevitabil la ghiozdanul meu mic, cu numărătoare, la penarul roşu şi mare, la uniformă, la codiţele făcute de mama…la doamna învăţătoare din clasa 1 (care sincer  şi azi este la fel de frumoasă şi de tânără ca în prima zi de şcoală) , la stilouri, la serbările în care recitam poezii…mereu aveam emoţii şi mi-era frică să nu uit versurile :))

Când vorbesc de copilărie, nu am cum să nu îmi aduc aminte de jocurile cu surorile: de-a magazinul, uneori purtatul tocurilor ( acum fără tocuri :P) , jucatul cu păpuşile- inclusiv confecţionarea de hăinuţe :P, şotronul, coarda…sau jocurile de la şcoală: Ţară, ţară vrem ostaşi, raţele şi vânătorii şi altele… Şi azi, când scriu lucrurile astea, poate realizez mai mult ca niciodată ce bine era când eram copil şi totuşi  cât de repede a trecut timpul…

Să nu uităm de desenele animate…mereu mă trezeam sâmbăta să mă uit pe TVR 1, la Ciocănitoarea Woody- astea au fost desenele copilăriei mele, ca şi Sailor Moon de altfel,  sau să nu uităm de cartea mea preferată- Heidi, fetiţa munţilor şi mai târziu de Mary Poppins…Pentru mine astea însemnau zâmbete, fericire,  totul..

Şi sincer mă bucur că  îmi aşteptam părinţii să îmi aducă dulciuri (eugenii, caramele, Sugus, acadele, pufarine, şerbet, pufuleţi, corn Magic :)) finetti în formă de inimioară) şi nu jocuri video, dvd-uri (pe vremea mea- adoram să mă uit la diafilme) truse de machiaj, şi alte lucruri scumpe…E adevărat că fiecare trăieşte într-o perioadă anume…unii în perioada Mihaela, unii în perioada Ciocănitoarea Woody :D, alţii în perioada Copiii de la 402, sau altele…însă cred că orice ar fi ar trebui să ne trăim copilăria frumos , să o simţim cu adevărat aşa cum trebuie!

Dicolo de toate, ar trebui ca atunci când spui cuvântul copilărie, să poţi să afirmi că da, copilăria mea are un gust, are un miros, are o culoare, are o imagine reprezentativă…are amintiri şi are minunata posibilitate de a fi fost trăită frumos, simplu…cu zâmbetul pe faţă şi cu zgârieturi în genunchi…

La mulţi ani, nouă…celor care trăim, simţim şi zâmbim ca nişte copii! 🙂

Cum spuneam…desenele copilăriei mele 😀 Râsul face toată treaba…

Advertisements

2 thoughts on “Copilăria vieţii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s