Poveşti şi trenuri…

Trenuri. Gară. Soare. Le ador…de fiecare dată când mă duc acasă simt ceva frumos când mă urc într-un tren…iubesc trenurile! Cred că fiecare tren are o poveste…o poveste de viaţă, o poveste frumoasă, tristă, veche, o poveste a fiecărui om! Îmi place să cred şi să visez că toate trenurile ascund poveşti, amintiri, începuturi de ceva, de relaţii, despărţiri, certuri…zâmbete sau lacrimi. Mă simt minunat când văd lumea de dincolo, de la geamul unui tren, când văd norii pufoşi, când văd soarele cum ne îmbrăţişează cu raze calde…Mi-e bine de fiecare dată în tren 🙂

Şi nu ştiu cât de ciudat este…dar sunt zile când îmi place mai mult să călătoresc singură, să îmi creez propria poveste, să mă gândesc la viaţă…prefer să-mi văd lumea singură, în linişte, fără să vorbesc. Îmi place să privesc oamenii, să văd dincolo de ei, să încerc să le descopăr poveştile…Îmi amintesc cu drag că şi când eram mai mică, iubeam trenurile…pe lângă dealurile de acasă, treceau câteva trenuri de marfă…le urmăream, treceau la amiază, în jur de ora 14…Îmi plăcea să le privesc, eram foarte fericită când le vedeam, îmi plăcea să număr vagoanele şi eram tristă când treceau şi nu le mai vedeam…

Mi-e dor de zilele alea de vară când alergam să văd trenurile…azi cu toţii vedem trenurile dar câţi dintre noi mai avem timp să vedem dincolo de ceea ce este doar un tren? Câţi dintre noi încearcă să descopere povestea trenului în care se urcă? Câţi dintre noi mai au timp să îşi creioneze propria poveste într-un tren?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s