Ploaie

Ploaie. Oameni grăbiţi. Frig. Miros de primăvară rece. Un Bucureşti tăcut, un Bucureşti care plângea…nu îmi place să văd oraşul înecat în lacrimi, trist şi gri. În câteva cuvinte aşa a fost azi Bucureştiul, un oraş gol, trist şi singur…un oraş care suferea şi plângea…aşa cum uneori facem şi  noi, oamenii! Aaa…şi oare de ce, de cele mai multe ori, atunci când plouă, oamenii zâmbesc mai puţin, sunt mai grăbiţi şi de ce se feresc de picăturile de ploaie, folosindu-se de umbrele (pe care nu le suport!) ?

Poate uneori,  chiar noi, oamenii suntem ploi, atunci când ne simţim trişti, singuri, suferim…plângem, poate că atunci când începe să plouă în viaţă, ar trebui să nu ne mai acoperim după ,,umbrele”…ci ar trebui pur şi simplu să acceptăm picăturile de ploaie ca fiind ceva normal în viaţă…o zi, două, însă este important să nu te obişnuieşti cu ploile, e trist…fiindcă fiecare dintre noi merită un soare, un soare mare, frumos…un soare al vieţii!

Nu lăsa ploaia să te oprească din drum, dar ai grijă să nu o respingi…orice ploaie este importantă, poate însemna ceva…poate aduce un soare!

Advertisements

2 thoughts on “Ploaie

  1. Nici eu nu suport umbrelele 😀 Ar trebui să nu mai avem fețe plouate dacă afară e vremea urâtă. E bună și ploaia la ceva așa că las-o să cadă. Putem să plasăm un zâmbet oricui și să faci ziua mai frumoasă 😛

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s