Baloane şi vise colorate…

Am tot încercat zilele acestea să scriu câte ceva pe blog…nu mi-a ieşit, am atâtea gânduri de transmis, atâtea cuvinte, doar că au fost câteva zile în care pur şi simplu nu am putut…nu mă regăseam, nu puteam să îmi continui ideile…mi-a fost greu să ştiu că am atâtea de spus şi totuşi e ceva care mă împiedică. Şi îmi pare nespus de rău să ştiu că am idei, dorinţă de a scrie…doar că au fost clipe când nu am mai putut să scriu, când mă pierdeam printre cuvinte, gânduri şi vise. Îmi place să cred că mi-am revenit, că începând de azi mă voi întoarce la visele, gândurile şi cuvintele de pe blog, iar de mâine voi încerca să-mi aştern frumos cuvintele, simple, aşa cum am făcut-o până acum!

Sâmbătă am avut o zi cel puţin superbă, am petrecut-o cu o fiinţă minunată, cu Anisia, făcând lucruri frumoase, care ne-au umplut sufletul cu zâmbete şi fericire! De dimineaţă, din fericire, am fost la marşul baloanelor multicolore- pentru a marca ziua internaţională a autismului…pot spune că a fost o experienţă minunată. În primul rând, fiindcă am întâlnit oameni frumoşi şi buni, fiindcă acei copii cu autism m-au lăsat fără cuvinte…fiindcă ochii lor spuneau o poveste, povestea în care ei trăiesc zi de zi…povestea lor, aşa cum fiecare dintre noi are o poveste a sa! Recunosc, nu mai întâlnisem persoane cu autism până sâmbătă, dar sincer mă bucur foarte mult că am putut să cunosc acei oameni, care de altfel…sunt ca şi noi, doar că uneori simt nevoia să evadeze doar în lumea lor, fiindcă acolo se regăsesc!

Ideea cu baloanele a fost foarte frumoasă, m-am simţit din nou un copil, am râs cu Anisia mea, apoi bineînţeles că am avut o zi la fel de frumoasă, am mers la expoziţia de la Muzeul de Istorie, ,,Înţelege autismul prin fotografie”, pe care vi-o recomand cu mare drag, chiar merită văzută…fotografiile spun totul! În sfârşit am făcut lucrul pe care doream de mult timp să-l fac, să hrănesc porumbeii în al meu Cişmigiu drag 🙂 a fost foarte drăguţ. Mi-am pozat Cişmigiul, simţeam că îi era dor de visele mele, am zâmbit mult, am făcut poze copiilor, porumbeilor, viselor mele dulci de pe băncile Cişmigiului!

Am lăsat în urmă o zi frumoasă şi specială, o zi a noastră, o mână de baloane albastre şi roşii îndreptate spre cer…spre undeva, oriunde şi cu baloanele mi-am lăsat şi visele să zboare cât mai sus…spre colţuri frumoase de cer!

asa sunt si visele mele…mici,  fiecare de o alta culoare, dar absolut toate ajung sus,cat mai sus 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s