Bucureştiul viselor mele albastre!

Sunt întrebată adesea de ce iubesc Bucureştiul? E simplu: fiindcă este minunat! Sunt atâtea motive pentru care iubesc aşa de mult oraşul ăsta…Bucureştiul a fost  începutul unei alte perioade speciale, frumoase din viaţa mea. În Bucureşti am început să evoluez, să mă maturizez, am început să văd lumea altfel…aici am învăţat că visele pot avea culoare, că există oameni sinceri, frumoşi şi simpli care îţi pot fi prieteni adevăraţi în orice moment. Am cunoscut oameni zâmbăcioşi şi buni…oameni de la facultate care m-au ajutat să văd viaţa dintr-o altă perspectivă minunată şi care m-au ajutat să înţeleg importanţa cuvintelor: a ajuta!

În Bucureşti, m-am descoperit extrem de mult şi încă o fac zi de zi…şi îmi place ceea ce descopăr, tot aici am învăţat să zâmbesc cu adevărat, am învăţat că fiecare zi este o altă şansă, am învăţat cât de important este să spui oamenilor dragi mulţumesc, te iubesc sau să le fi cu adevărat alături! Bucureştiul ăsta agitat…m-a învăţat să dansez ca o nebună, să-mi trăiesc frumos viaţa, m-a învăţat să iubesc, m-a învăţat să cunosc oameni, m-a învăţat că nimic în viaţă nu este întâmplător! Tot Bucureştiul mi-a deschis drumul spre voluntariat, spre Salvaţi Copiii, spre alţi oameni, spre copii, spre zâmbetele lor…spre fericirea de pe chipurile lor, spre mânuţele lor calde care îmi oferă atât de multă linişte în suflet!

Hmmm, Bucureştiul mi-a dăruit cele mai frumoase şi dragi prietene, atât de speciale în viaţa mea: Crisu şi Anisia! Fără ele…nu ar mai fi totul aşa cum este azi…aici am o parte din familie, pe zuzele-surori mai mari pe care le iubesc din suflet…şi tot datorită lor am auzit şi înţeles că Bucureştiul mă chema, că Bucureştiul avea nevoie de visele mele speciale, de zâmbetele şi de iubirea mea! Bineînţeles…că fără Cişmigiu, Bucureştiul nu ar fi atât de special…fiindcă atunci când spun Cişmigiu, mă gândesc doar la: vise, zâmbete, amintiri frumoase şi dragi, cărţi…şi speranţe!

Bucureştiul înseamnă azi…prezent, viitor, oameni dragi, amintiri, începuturi, multe vise, iubire…albastru, teneşi, prieteni, dans, muzică, Cişmigiu, voluntariat, zâmbete, înseamnă blog, cafea dulce, înseamnă viaţă!

Iar paşii mei albaştrii vor rămâne mereu în Bucureştiul ăsta pe care îl iubesc!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s