Nu ai nevoie de foarte multe…

Nu, nu îmi propun să fac o analiză filosofică a fericirii. Nu-mi doresc acest lucru, nu vreau să o definesc, să-mi pun întrebări existenţiale…nu…nu mă interesează, bine că fericirea este, există! Nu îmi plac oamenii care fac analize şi meditează asupra fericirii în fiecare zi…oare nu e mai simplu să nu o mai căutăm noi? Oare nu e mai simplu să vină ea singură când vrea la noi? Oricum…astea sunt alte discuţii, alte cuvinte, alte gânduri!

Azi am dat din întâmplare de o piesă ceva mai veche, dar superbă de care, recunosc, uitasem…şi m-am gândit oare nu spune un mare adevăr omul ăsta? Că nu avem nevoie de foarte multe, ca să fim fericiţi?  Da, recunosc, eu mă simt fericită dacă oamenii dragi sunt bine, dacă sunt fericiţi, dacă zâmbesc, dacă sunt lângă mine! Mă simt fericită când fac ceea ce îmi place, când ajut un copil, când citesc, când dau un sfat, când visez, când iubesc…Da, încerc să fiu fericită în fiecare zi,  ştiu că nu-mi iese mereu, dar este normal…

Da, e de ajuns o mână de prieteni…prefer de o mie de ori să am puţini prieteni, dar prieteni dragi şi adevăraţi, aşa cum sunt cei pe care îi am acum…decât mulţi şi totuşi, în suflet să fie atât de puţini!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s