Suntem ceea ce vrem să fim!

Azi am conştientizat mai mult ca niciodată un lucru…datorită unui seminar de la facultate şi anume faptul că pur şi simplu ador ceea ce fac! M-am gândit cât sunt de norocoasă, fiindcă mă aflu la cea mai frumoasă facultate…o să am oportunitatea de a lucra efectiv alături de oameni, de a-i ajuta să treacă peste anumite dificultăţi din viaţă, nu o să stau pur şi simplu într-un birou, numărând orele până să ajung acasă…nu, o să fiu înconjurată de oameni buni, de oameni simpli!

Mă gândesc cu atâta plăcere la viitor, am atâtea vise, planuri în care cred cu adevărat…o să lucrez într-un ONG, o  să-mi înfiinţez un ONG, o să lucrez cu copiii, o să mă bucur de inocenţa şi de lumina din ochii fiecăruia, în fiecare zi! Da, m-am lovit de multe ori de întrebarea de genul ,, vai dar ştii că asistenţii sociali au un salariu foarte mic, chiar îţi place să faci asta?” Da de o mie de ori, nu mă văd făcând altceva, nu regret nici o clipă că am ales să vin doar la această facultate, fiindcă în fiecare zi mă ajută să mă descopăr mai bine, mă ajută să evoluez nu doar din punct de vedere profesional, cât mai ales din punct de vedere personal şi emoţional!

Probabil în zilele de azi, unii oameni doresc mult mai mult să-şi asigure un loc cât mai bun într-o lume materială…e trist când realizez că parcă oamenii au uitat sau refuză să mai facă ceea ce îşi doresc cu adevărat, ceea ce le place. Da, nu sunt ipocrită să afirm că pentru mine banii nu contează, sunt conştientă că banii ne asigură existenţa…dar nu vreau să-mi trăiesc viaţa alergând doar după bani…vreau să mă trezesc dimineaţa cu zâmbetul pe buze şi să plec mulţumită spre locul de muncă, vreau să fac ceea ce îmi place, vreau să-mi trăiesc visele aşa cum sunt ele…Sunt conştientă că nu pot trăi doar dintr-un salariu de asistent social…de aceea o să depun eforturi pentru a face în aşa fel să fie bine!

Da, o spun din suflet că de când sunt la facultate, m-am maturizat foarte mult, am găsit multe răspunsuri, am înţeles multe lucruri…am devenit mult mai receptivă şi mai deschisă la nevoile celor din jur…prieteni, amici, cunoscuţi! Totuşi cel mai important este faptul că am reuşit să mă maturizez din punctul de vedere al gândirii, din punct de vedere psihic, dar am rămas acelaşi copil  cu suflet inocent… acelaşi copil care trăieşte viaţa pe cât se poate de mult cu zâmbete pe chip, cu dragoste, zâmbete şi afecţiune pentru oamenii din jur, fără bomboane, dar cu multe, multe vise dulci în suflet şi în buzunare.

Nu uitaţi să alergaţi prin vise, prin viaţă mereu cu zâmbete colorate pe chip, cu speranţe, optimism şi mulţumire pentru o nouă zi! Hai să nu mai uităm să fim copiii…atunci când trebuie 🙂

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s