O nouă zi, un nou început de drum

Prima zi de facultate :D, anul II :P, alte emoţii, alte sentimente, alte gânduri, alte viziuni faţă de anul trecut când eram şi eu boboacă…mi se pare ciudat să spun că eram, căci şi azi mă simt o boboacă, dar azi văzând bobocii,  am resimţit sentimentele de atunci, teama aia ciudată şi frumoasă, teama de nou, noi feţe, noi drumuri în viaţă,  în Bucureştiul ăsta frumos şi agitat. Azi, ascultând discursul decanului de început de an, mi-am adus aminte de ziua aceea, de prima zi de facultate a mea…şi mă uitam în jur, în sală şi parcă mă regăseam în orice chip, în orice persoană. Unii erau foarte serioşi, ascultau cu mare atenţie ceea ce profesorii spuneau, se uitau în jur parcă uimiţi, speriaţi, alţii erau cu zâmbetul pe buze, alţii se distrau şi se tot uitau la ceas, să vadă cât mai este până să plece…însă toţi erau curioşi, priveau profesorii cu drag, cu teamă… spre ce va urma, spre ce va fi de mâine încolo.

A fost foarte frumos să privesc oamenii aceştia, mi s-a părut frumos ca eu cu fetele să râdem, să ne readucem aminte de cuvintele decanului, de faptul că ne era teamă să nu ne pierdem în facultate, de naivitatea noastră, de întrebatul oricărei săli pe care nu o găseam…şi mă simţeam aşa de bine, că noi eram în anul II, deja ne simţeam mai tari decât boboceii 😀 . Oricum, bine că a început facultatea, căci da, viitorul o să sune bine, trebuie să-mi fac şi anul ăsta doi să fie excelent, trebuie să râd, să merg în Cişmigiu aproape zilnic, să merg la Bcu, să visez, să merg la cursuri, să rââââd mult, să mă bucur de Bucureştiul ăsta minunat al meu! Tot azi, am avut norocul să îndrum câţiva bobocei care păreau puţin speriaţi de Bucureşti, spre Facultatea De Drept, of şi cât m-am regăsit în ei, căci şi mie mi se părea atât de greu, iar Bucureştiul era…wow, asta la început, că apoi lucrurile s-au tot schimbat… 🙂 .

Azi însă, nu este doar prima zi de facultate, ci şi ziua de naştere a Simonei, my big and sweet sis ,, La mulţi ani sis!” te iubesc mult, mult de tot şi îţi mulţumesc că exişti, pentru tot, tot ce ai făcut pentru mine, pentru toate gândurile şi cuvintele, sfaturile tale, chiar şi pentru că tu eşti ,,vinovată” de existenţa acestui blog 😀

Azi, Bucureştiul era tare agitat, liceeni, boboci, studenţi, oameni simplii  îşi urmau paşii spre viitor…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s